Pentru că-i spontan, amuzant, ironic, viu, dialogul fetelor Gilmore m-a inspirat întotdeauna. Dar de când am devenit mamă, a început să mă inspire faptul că cele două vorbesc aceeași limbă. Da, este o mamă tânără, uneori mult prea copilăroasă și o puștoaică multe prea matură pentru vârsta ei, ceea ce duce uneori la un schimb de roluri pe care psihologii l-ar putea cataloga nesănătos, dar cele două comunică.

În momentele cheie, mama (Lorelai) este implicată, luptătoare, atentă la orice nuanță, pentru a face ce-i de făcut, iar Rory devine copila, deși destul de înțeleaptă, care are nevoie de mama ei și se bucură că-i lângă ea. Clar, Lorelai, ca orice mamă, vrea să-și țină fiica lângă ea și recurge la tot felul de giumbușlucuri, dar este totuși capabilă să îi ofere suficient de multă libertate pentru a nu o sufoca și pentru a-și urma drumul, oricare ar fi el.

Da, mă inspiră, să văd o mamă care se arată fiicei așa cum este, uneori vulnerabilă, alteori leoaică, uneori copil, alteori înțeleaptă. Mă bucură să văd că arătându-se într-un mod autentic este acceptată și iubită, iar fiica i se arată și ea în momentele de slăbiciune și de incoerență pe drumul maturizării.

Mă văd uneori, dintr-un prea mare exces de mămicenie, cum devin scorțoasă, autoritară și impunătoare de reguli, iar acest film îmi amintește să fiu cine sunt, nu cine cred eu că și-ar dori fiicele mele să fiu.

Mă inspiră și faptul că se simt bine una cu cealaltă. Se distrează, se caută, râd. Sunt prietene, aliate, confidente. Deci, da, deși un exemplu dintr-un serial de comedie, această mamă mă inspiră să las frâiele din mâini și relația cu fetele mele să-și găsească o formă în libertate. Știu că pot ghida și rămânând în spatele lor, pot să le comunic ce cred și vorbind limba lor,  pot să rămân în viața lor, fără să simtă că le sufoc.

Tare mi-aș dori să mă caute ele, pentru că vor să fie lângă mama lor cu toate fețele ei și neajunsurile ei. O văd pe mama lor așa cum este și o iubesc în ciuda și datorită.

Pe 25 noiembrie, Netflix lansează un nou sezon, Fetele Gilmore – Un an din viață, pe care aș vrea să-l savurez.  Aș vrea să pot discuta și cu alte mămici despre inspirația lor, pentru că simt nevoia să găsesc și alte modele dincolo de cele clasice, de mamă mirosind a scorțișoară, dispuse să se sacrifice și să-și urmeze datoria. Vreau să văd mame bucurându-se de viață, de ele însele, de copiii și soții lor. Mame complete, vii, autentice, la vedere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *