Da, și nu numai. Un copil poate analiza tensiuni etnice, crize economice, se poate confrunta cu deversări chimice și nucleare, dezastre de mediu, dispute pentru resurse, crize în republici separatiste și alte dileme globale actuale. Soluțiile sunt reale, așa încât cei de la Pentagon i-au chemat pe cei mici să le afle.

Toate aceste dileme le rezolvă cei mici la masa înțelepciunii contemporane creată de John Hunter prin Jocul de-a Pacea Lumii/The World Peace Game. Profesorul pune la începutul jocului toate problemele lumii pe o tablă 4’x5′ şi lasă elevi chiar de clasa a 4-a să le rezolve. Le oferă slujbe, pe care le pot refuza. Le dă posibilitatea să-și formeze cabinete, să numească țări, să observe cum numai un factor schimbat poate influența destine, să scrie scrisori de condoleanțe părinților copiilor decedați.

Profund? Tulburător? Cu siguranță. Paradoxal însă este că rezultatul acestui joc nu poate fi măsurat prin niciun test, așa cum educația formală își propune, pentru că întreaga ființă a studentului este schimbată. Și totuși jocul educă mai profund decât o pot face multe dintre discursurile statice unilaterale prezente în cele mai multe clase.

Expert în teoria inteligențelor multiple, John a creat o matrice complexă, pe mai multe nivele, cu mulți factori implicați. În final însă, este un joc de strategie care poate fi comparat cu altele ca formă. Fondul este dat însă de un educator conectat la potențialul lui.

În Jocul păcii mondiale (World Peace Game):

  • Problemele sunt complexe, iar fiecare este un factor în schema rezvolvării lor;
  • Strategia poate fi schimbată în orice momente și soluții noi pot apărea;
  • Elementele contradictorii co-există și așa este natural să fie;
  • Problemele sunt stringente și este nevoie de soluții găsite în echipă pentru a le rezolva la timp;
  • Haosul este parte a lumii din care trăim, așa că cei mici sunt nevoiți să facă față unui sentiment copleșitor de complexitate pentru a pătrunde prin meandrele lui;
  • Empatia și compasiunea autentică sunt inerente mizelor mari aruncate în joc;
  • Jucătorii sunt stimulați să se auto-evalueze constant pentru scoate la suprafață abilități latente înăscute sau pentru a ieși din zona de confort și a se adapta rapid situațiilor;
  • Pentru a fi capabil să joci este necesar să dezvolți rapid capacitatea de a căpăta și de a menține simultan perspective multiple legate de o problemă, fără a sări la concluzii.

Am făcut pauză din goană la acest început de săptămână pentru a asculta discursul intens al unui om care-și împlinește destinul. După ani de experiență, pare capabil să sară câte o respirație în fața unicității copilului. Cu umilință, grație și înțelepciune, John creează un spațiu în care studenții explorează, inovează, greșesc, reușesc, sunt inspirați și provocați. În fața acestui proces pe care îl pune în mișcare, rămâne fascinat, așteptând rezoluția. Este capabil să treacă prin acel moment de grație când, în ciuda incertitudinii sau dificultății de a nu umple golul sau a condamna neajunsul, permite studentului să sondeze în profunzime, făcând un salt irevocabil în evoluția lui.

Așadar, pe 26 septembrie, merg să cunosc omul care a descoperit o rețetă revoluționară în educație.

Aflat în turneu european, Hunter va vorbi într-o conferință pentru părinți, cadre didactice și psihologi pe 26 septembrie la Hotelul Sheraton, de la ora 17.00, pentru ca apoi să joace timp de 5 zile The World Peace Game cu elevii Școlii Internaționale Verita în cadrul unui Masterclass la care vor asista 30 de profesori din toată lumea, viitori facilitatori ai jocului.

Costul biletului este de 99 lei, însă eu vă ofer azi o reducere de 40%, așadar veți plăti numai 60 de lei, dacă vă încadrați în locurile disponibile! Înscrieți-vă aici folosind codul de reducere VIS260917JHBLOG40.

Care este programul?

Ne vedem la seminar!

This Post Has One Comment

  1. Pingback: Noi, profesorii, suntem servitorii copiilor - Disciplină de mamăDisciplină de mamă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *