Cărțile de parenting îți spun că fiecare copil vine cu un set de instrucțiuni și provocarea stă în a le descifra bazându-te pe bunul tău simț, experiența personală și a celor apropiați, studiile din domeniu și intuiția clipei. Ceea ce n-am știut și am aflat pe parcurs este că acele instrucțiuni se tot schimbă. Relația părinte-copil este ca o apă curgătoare care traversearză diverse zone de unde adună continuu noi elemente și este nevoie să te adaptezi din mers, jonglând de fiecare dată cu un element nou, în timp ce le menții pe cele vechi în echilibru. Sună complicat? De pus în practică este de-a dreptul copleșitor.

Așadar, curând începe să ruleze în subconștient paradigma “Nu sunt un părinte suficient de bun”

Din timp în timp toți simțim asta, deși puțini admitem față de alții. Acest echilibru în continuă mișcare devine obositor de menținut și ne copleșește. Este mereu ceva ce am fi putut face mai bine și inevitabil ne trece prin minte ideea, iar provocarea apare din a ne păstra încrederea în noi înșine pentru a continua să facem ceea ce facem pe cât de bine putem. Într-un moment în care mă simțeam copleșită de toate aceste elemente la care să fiu atentă, m-am îndreptat către un prieten care este călugăr budhist în speranța că din afara jocului cotidian îmi poate oferi o perspectivă clarificatoare. Nu mi-a dat nicio rețetă, pentru că nu-i niciuna. Mi-a spus pur și simplu că o s-o dau în bară și că acel “așa cum îl voi percepe” eșec este cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru copil. Asta pentru simplul motiv că ne naștem pentru a experimenta, iar experiența apare și din contextele care ne provoacă, și din imperfecțiunea unor alegeri. Suntem aleși de copil pentru că suntem amestecul perfect al acestor decizii “greșite” cu cele “corecte” pentru a favoriza creșterea lui. Așadar, nu-i nevoie să fim perfecți, pentru că exact ceea ce suntem capabili să facem este perfect pentru copilul nostru.

Primul pas în relația cu copilul – Îndrăgostirea

Ca în orice relație avem nevoie de un fond pe care să ruleze relația noastră. Din fericire, pentru mulți dintre noi această primă etapă este îndrăgostirea, care poate fi instantanee, din momentul în care privim copilul pentru prima dată, sau suavă, lentă, molcomă, precum ne este firea. Știm că suntem în proces să-l iubim necondiționat atunci când îl sorbim din priviri, îl admirăm în timp ce doarme, nu ne mai trebuie nimic altceva decât mirosul și apropierea lui. Este cel mai minunat copil din lume. Da! Dar să nu uităm să-i oferim și copilului spațiul să se îndrăgostească de noi, să ne vadă, să se bucure de iubirea noastră. Și asta fără a-l forța, fără a-l sufoca, să curgem împreună în acest proces. Atunci când suntem îndrăgostiți de copilul nostru, tot ceea ce face este perfect, tot ceea ce este este perfect. Îi oferim libertatea totală de a fi, pentru că suntem mulțumiți, bucuroși de el exact așa cum este. Aceasta este starea la care este util să ne întoarcem de fiecare dată în relația cu el, chiar dacă euforia începului își pierde din savoare în timp.

Cercul siguranței

După ce am stabilit că facem ce putem, fără a ne propune să fim niște părinți perfecți, dar având siguranța că ceea ce putem este uneori uimitor, pentru că ne iubim copiii ca nimeni altcineva, am ales o metodă foarte simplă de a citi nevoile copilului și a mă asigura că le îndeplinesc.

Având la bază Attachment Parenting/Teoria Atașamentului, metoda Cercul Siguranței este un sistem simplu de a ne privi relația cu copilul pentru a înțelege nevoia interioară marcată de un anumit comportament exterior. Această sferă a relației presupune în primul rând că noi, părinții, suntem cei care „mențin spațiul” pentru dezvoltarea lui, suntem baza de la care pornesc, locul în care se simt în siguranță când au nevoie de sprijin și ochiul care îi “vede” clipă de clipă. Pentru a aduce teoria în practică, vă recomand seminariile bilunare de grup ale Asociației Atelierul pentru Zâmbete.

SecurityCircle2

Copilul se găsește continuu într-un punct de pe această sferă și într-o anumită relație cu noi. În funcție de cât de bine ne dăm seama unde se află, putem să identificăm și să răspundem nevoilor lui văzând care sunt semnele că explorează și are nevoie de încurajare sau că are nevoie de sprijin emoțional, de susținere și alinare. În partea de sus a sferei se află nevoia de a explora și a se juca, iar în partea de jos nevoia de a se întoarce într-un mediu sigur când a obosit să exploreze pentru protecție și susținere.

Practic, nevoile copiilor în etapa de explorare pot fi:

  • Ai grijă de mine/privește-mă (să te asiguri că sunt în siguranță)
  • Bucură-te de mine (când mă uit spre tine să mă pot oglindi în admirația ta)
  • Ajută-mă (suficient cât să pot face singur)
  • Bucură-te cu mine (alătură-te jocului/explorării mele)

Dacă vorbim despre spațiul de siguranță/Safe haven, atunci avem următoarele nevoi:

  • Protejează-mă (pentru că mi-e teamă)
  • Alină-mă (sunt trist)
  • Bucură-te de mine (este o nevoie aflată pe ambele părți ale sferei/indiferent de emoție, stare, copilul este primit cu grijă în spațiul de siguranță)
  • Ajută-mă să-mi organizez emoțiile

Ce înseamnă să ținem spațiul? Să fim mâinile care-l susțin?

În primul rând, presupune o întoarcere către noi înșine pentru a ne conștientiza emoțiile, nevoile, dezechilibrele și a ajunge la o armonie interioară care să permită dezvoltarea liberă a unei alte ființe. Această întoarcere este continuă, necesită o anumită atenție conștientă a ceea ce se întâmplă cu noi pentru a nu proiecta asupra altcuiva imperfecțiunile noastre.

Practic ne putem confrunta cu o sumedenie de trăiri sau paradigme care ne limitează pe noi și pe cei care intră în relație cu noi – o anumită imagine despre a fi părinte, modul în care am fost crescuți, dorința de a avea un anume fel de copil, dorința de a fi un părinte câștigător cu un copil model, frustrările nevoilor neîmplinite, oboseala, frica, grijile administrative și lista poate continua nestingherită.

Să luăm un exemplu, copilul cere sânul de câteva ori noaptea, așa că mama n-a mai dormit de luni întregi o noapte legată. Anamneaza indică epuizarea. Pe acest fond, cam tot ceea ce apare extra față de rutina obișnuită este frustrant și catalogat rapid ca fiind prea mult. Dar, în acest context, copilul are mai nou niște coșmaruri. Se trezește de câteva ori noaptea și plânge neconsolat. Deși mama încearcă să-și dea seama ce declanșează aceste crize, nu mai are disponibilitatea necesară să observe ceea ce se întâmplă în timpul zilei, ba chiar noaptea când se trezește speriat, este frustrată și are tendința de a înăbuși această exteriorizare a emoțiilor. Spațiul de exprimare a copilului este limitat de epuizarea mamei. Nu mai vrea să fie el însuși, cu etapa și trăirea lui, vrea  un copil liniștit, care să doarmă o noapte întreagă, indiferent de consecințele emoționale pe termen lung.

Este așadar evident că pentru a putea reitera continuu Cercul Siguranței de la explorare la nevoile de atașament este nevoie de un adult disponibil, prezent, conștient, capabil să-și pună ordine în propriile nevoi.

“o persoană specială care este mereu bună și puternică, mai în vârstă și mai înțeleaptă. Această persoană va observa nevoile copilului și oricând va fi nevoie va intervene.”  (Marvin, Cooper, Hoffman & Powell, 2002, p. 110)

Copiii au nevoie în permanență de noi, dar nu se agață de noi sau nu ne solicită agresiv atenția decât dacă se tem că nu suntem capabili sau disponibili să le-o oferim. Dacă suntem deschiși și răspundem nevoilor lor la momentul potrivit, le oferim susținerea pentru a pleca din nou în explorare și a forma un atașament sănătos/sigur cu noi, devenind astfel independenți. Deși controversat, psihologul John Bowlby susține că formarea unui anumit tip de atașament stă la baza dezvoltării relațiilor în viața de adult. Detalii despre cum putem evalua atașamentul copiilor față de noi sau analiza tipurilor de atașament, putem găsi aici.

M-aș bucura să-mi povestiți cum arată teoria de mai sus pusă în relația voastră de zi cu zi. Funcționează? Este utilă? Puteți vedea rezultatele?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *