Astăzi ne aniversăm. Așa că îmi iau ziua să-i transmit aprecierea mea, pe care, în haosul cotidian uit s-o mai fac. Din lipsa timpului, îi spun, de obicei, tot ceea ce nu funcționează, iar când pătrunde și un mulțumesc printre rânduri, i se pare neverosimil.

Așa că, îți mulțumesc

Îți mulțumesc ție și îi mulțumesc și vieții. Am primit din plin amândoi de la ea. Dar cel mai mult ne-a oferit pe noi, unul celuilalt. Când ne-am găsit nu a fost o explozie de lumină și culoare, deși pasiunea ne mai animează și astăzi, dar s-a oprit căutarea. S-a lăsat liniștea și lumea s-a împărțit în alți bărbați și bărbatul acesta cu care vreau să-mi trăiesc viața. S-a creat un nou nucleu, care simțeam că nu va fi zdruncinat de orice pală de vânt, dimpotrivă. Eu aveam să rămân în el în ciuda zbuciumurilor care se iveau în viitor. Fiecare zi pe care am trăit-o împreună a întărit această hotărâre, mai ales cele în care am luptat pentru noi.

Iubirea noastră este în lucrurile mici

N-aștept buchete mari de flori, nici excursii la Paris, nici cadouri scumpe, declarații la lumina lunii, nici alte expresii extravagante ale iubirii. Mi-e suficient să știu că-i acasă în jurul orei 18, lăsând în urmă numeroase nefăcute, care-i rămân agățate de minte. Acele proiecte îl trezesc la 4 noaptea, îi sacrifică somnul, dar rămâne ferm în angajamentul lui de a fi prezent la cină.

Apreciez tare când, după o zi de muncă epuizantă, aruncă o privire în mașina de spălat și întinde rufele pe balcon.

Mai băgăm o mașină? întreabă deja sortând alte rufe.

Mai băgăm, răspund fără să-l mai observ.

Mă bucur când mă trezesc dimineața și mă așteaptă micul dejun. Mă așez la masă și pălăvrăgesc vrute și nevrute, iar el ascultă. Atent, serios, cerându-și scuze când se lasă distras de telefon. N-aș vrea să fiu în nicio altă parte a lumii în acele momente. Doar acolo, întinzând amândoi pâinea în castronul cu hummus.

Mă detensionează complet când îmi ascultă reproșurile, îmi observă agitația și îmi spune că sunt obosită, că probabil n-a fost atât de prezent cât ar fi fost necesar și trebuie să facem ceva despre asta. Nu mă contrazice, nu se apără, nu ne cufundăm într-o mare despre ceea ce nu avem. Mă strânge cu dragoste în grija lui, iar de acolo apare tot ceea ce avem, dincolo de tot ceea ce nu-i atunci.

Este un filtru pentru pragmatismul vieții. Nu-mi spune tot ce se întâmplă, nereușitele lui, problemele lui.

Pentru tine sunt mai greu de dus, las’ că pe acestea le duc eu, îmi spune când îi reproșez că nu mi-a zis.

Da. Aș vrea să știu totul, să-mi povestească totul. Dar știu că unele vor atârna greu de inima mea după. Așa că știe el mai bine. Am încredere în filtrul lui.

Gătim rapid, simplificat. Stilul minimalist, aș zice. Observ uneori gustul anost și încerc să văd ce părere are el.

Cum ți pare? E bună?

Cea mai bună pe care am mâncat-o!

Tot timpul zici așa. Cum să mai înțeleg ceva?

Păi dacă așa mi se pare, ce pot să fac?!

Apreciez că este dispus să facă ceea ce-i de făcut să ieșim din impasurile inererente relației. Ne oprim, discutăm, găsim soluții și le aplicăm. Lăsăm emoțiile să curgă prin noi fără să le oprim. La final, este curat totul. Așa de simplu. Nu aruncăm vina, nu ne scufundăm în emoții despre cum ar fi viața noastră dacă, despre ce-am avea și ce-am trăi. Știm de ce suntem împreună și asta nu se sfarâmă atunci când e greu.

dropie1

Găsesc un articol, Dropia, tezaurul pierdut al României. Bună rochie, îmi spun în gând, deși cine știe ce a gândit el. Sursa foto – Shutterstock

Mă bucur că vede mereu partea plină a paharului. Ne ține focusați pe cele bune. Nici mie nu-mi arată imperfecțiunile, deși, cu siguranță, le cunoaște. S-or ivi printre alintările lui, nu știu.

Eeeeh, cum îmi stă?, întreb fâțâind o rochie nouă prin fața lui.

Arăți ca o dropie, chicotește.

Cum adică?, mă îmbufnez eu.

Ia de caută o dropie să vezi ce vreau să spun, îmi spune de parcă m-aș lămuri.

Îi mulțumesc pentru copiii noștri. Pot să fiu în rolul acesta de mamă, dedicată complet lor, pentru că el echilibrează situația. Ne oferă stabilitatea și direcția de care avem nevoie să explorăm, să ne jucăm, să creăm. Îmi oferă șansa de a-mi explora feminitatea în toată plinătatea ei, fără a-mi asuma roluri de umplutură.

Apreciez că îmi dă aripi să fac tot ceea ce îmi doresc, deși el a renunțat la unele idealuri, pentru ca noi să fim în această formă.

Nu știi tu că eu trăiesc pentru voi?!

Uneori uit, absorbită de tot ce aș vrea să fie viața și de tot ceea ce n-am, acesta-i adevărul. Astăzi este ziua aceea în care îmi amintesc. La mulți ani, iubirea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *