Citeam ieri declarațiile susținătorilor agresorilor în cazul mediatizatului viol de la Vaslui. Mi-a repugnat lectura și a trezit în mine gânduri violente. M-am întrebat, cum o fac din când în când, dacă asta-i țara în care vreau să-mi cresc copiii sau este cazul să-mi strâng urgent bagajele. Am avut nevoie de câteva clipe pentru a mă detașa și a privi lucrurile din avion.

Adevărul este că trăim într-o societate care-și caută valorile, se zbate să-și restabilească identitatea, să se reconecteze la rădăcini, să regăsească sensul, moralitatea și autenticitatea traiului simplu. Dar, este și un mare dar aici, sunt puțini cei care duc lupta de gherilă, urmați de puțin mai mulți cei care merg pe drumul deschis de acești temerari. Majoritatea se scunfundă din ce în ce în obiceiuri degradante deja împământenite, se ascunde în spatele minților inerte, este hrănită de mass-media cu un circ abject și cu greu își mai poate înfrâna instinctele și satisface poftele deja extrem de diversificate. Pilonii societății, cultura, educația, biserica, se clatină și ei din țâțâni.

Așadar, urmând un fir liniar, am putea trage concluzia că generația de mâine va continua trendul societății de azi. Adevărul este că nu știm cum vor reacționa copiii noștri la contextul actual sau la cel de mâine. Istoria ne-a arătat că tinerețea este capabilă să schimbe radical macazul atunci când nu-și găsește locul și când societatea a deviat grotesc de la bunul simț. Nu putem decât să hrănim minți vii, pentru care orice context are un potențial fecundator, mai ales unul în plină frământare.

Rebeliunea tinereții

Cu toate că este posibil și foarte probabil ca majoritatea să aleagă un drum lipsit de valoare autentică, este totuși posibil ca liderii generației de mâine să fie capabili să contrabalanseze mizeria socială printr-o curățenie remarcabilă. Să ia o atitudine mult mai radicală împotriva a ceea ce văd decât am putea să anticipăm astăzi.

woodstock

Turn on, Tune in, Drop out

 

Avem ca exemplu generația hipiotă. Creionată de mass-media drept o generație frivolă, un experiment ratat. Niște tineri incapabili să-și găsească direcția prin norul de substanțe psihedelice, găsindu-și un scop în a contrazice totul, lâncezind în soarele amiezii și explorând plăcerea într-un trai anarhic.

M-au trezit din acest peisaj cuvintele unui septuagenar care povestea cum perioada hipiotă l-a centrat ca individ, l-a zguduit din țâțânile confortului și l-a ajutat să-și găsească sensul. Declarația m-a incitat să citesc printre rânduri. Am văzut curajul unei generații care a lovit puternic tiparele sociale, a zguduit normele morale și contextul social. Apărută peste noapte, n-a reușit să producă un model sustenabil de trai, așadar a fost înghițită și crucificată implacabil de marea masă. Însă, atât cât a ars flacăra, comunitățile au gravitat puternic în jurul unor idei reformatoare ale politicului, spiritului, artei, protecției mediului și socialului. Clar, erau și mulți pierde vară, aciuați pentru a putea lâncezi în voie, dar a existat o esență care a avut curajul să zguduite paradigmele. Mai multe aici despre communes/comunitățile hipiote.

În căutarea sensului

Apărut dintr-o dorință dospită de ani a nemților de a experimenta un nou stil de viață și încercat în diverse comunități izolate, fenomenul a fost animat de forța nemulțumirii americanilor întorși de pe frontul unui război care nu-i reprezenta într-o societate care nu-i voia, de pasiunea tinerilor educați, a tinerilor cu vederi liberale, care protestau împotriva societății care alesese războiul pentru a-și alimenta industria.

Acești tineri se revoltau cu “ură” împotriva unei societăți închistate într-o paradigmă care nu-i reprezenta, dar și împotriva intelectualității vremii. Ei erau flacăra, dar combustibul era reprezentat de o filozofie perenă, uneori preluată din Budhism, Zen sau Vedanta. Fiind în căutarea sensului în acest haos, convinși că societatea vremii nu le mai poate oferi ce aveau nevoie, erau deschiși unor experimente de expansiune a conștiinței, unui stil de viață spontan, intuitiv, care să reducă amprenta asupra mediului și consumul exagerat. În anii ’20, cauza nefericirii era considerată societatea și soluția putea fi găsită în intelect, dar în anii ’60, ambele, societatea și intelectul trebuiau transcense pentru a se găsi soluția, iar ei erau dispuși să caute.

Izolat și timid

Putem vedea și astăzi, pe meleaguri autohtone, cum o formă de rebeliune timidă prinde culoare. Ideile Reformei stilui de viață („Lebensreform”), o subcultură perenă, se conturează prin trendurile care susțin:

  • Nutriția vegetarian/vegană
  • Terapiile naturiste
  • Construcțiile în comuniune cu natura
  • Anti-consumerism-ul
  • Educația cât mai liberală a copiilor
  • Anti-vaccinarea
  • Noi curente spirituale – centrate pe energia feminină

Mai mult aici

Rebeliune contemporană

În unele zone ale lumii, noua generație se răzvrătește într-un mod radical, se aruncă în ghearele războiului pentru a-și găsi sensul, a se conecta la niște valori pe care nu le mai regăsește în jur. Au atras atenția asupra mișcării trei tinere londoneze care au fugit de acasă pentru a ajunge în Siria unde urmau să se alăture ‘’Califatului’’. Detalii despre acest curent în articolul din New York Times.

Unul dintre sâmburii revoltei autohtone – religia

Chiar dacă reacția pepinierei de minți, în fașă astăzi, ne poate surprinde, unele indicii se întrezăresc. De exemplu, pe la colțuri apar voci care-i cataloghează pe unii preoți drept administratori de patrimoniu bisericesc și nu pastori de suflete; apar și voci mai vehemente care hulesc deciziile, apariția unor reprezentanți ai bisericii și a catedralelor monstruoase; existența orelor de educație religioasă din școli este pusă sub semnul întrebării; sunt și voci tinere care nu se regăsesc în lăcașurile reci, unde limbajul de un mare simbolism nu mai comunică pe limba lor.

Curentele spiritual sincretice non-religioase apar suav ca o alternativă la îndemână pentru cei cu o căutare spirituală. Respingerea din ce în ce mai fățișă a unei religii organizate și cultul individualității, puternic influențat de Vest, îi va îndruma pe tineri spre a experimenta intuitiv tot ceea ce-i inspiră, a-și construi un mix spiritual propriu, fără a se mai pleca în fața vreunei autorități sau guru.

Generația tributară religiei organizate se cutremură la auzul acestui silogism, își pierde reperele adânc înrădăcinate și-i incapabilă să accepte schimbarea. Așdar, amenință vehement, însă sâmburele a fost plantat și lumea își urmează ciclic cursul.

This Post Has 2 Comments

  1. ana

    buna seara, sunt mama a3 :), iubesc ortodoxia, hs-ul, antivaccinarea, raw veganu-ul, articole dvstra.Mult spor in ceea ce realizati si printre cititori sunt si unii profi de religie :).Doamne ajuta

    1. Gust de Fericire

      Vă mulțumesc pentru încurajare și sper să ținem legătura. Sunt convinsă că nu putem forța pe cineva să urmeze o anumită cale, fără a produce o traumă interioară, mai ales în cazul copiilor. De aceea, este util să ne lărgim constant sfera de percepție, să fim mai toleranți și mai îngăduitori unii cu ceilalți și să acceptăm cu smerenie că nu suntem în posesia rețetei adevărului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *