Undeva în fundal, am auzit constant întrebările legate de sensul vieții mele – De ce sunt aici? Care este scopul meu? Joc vreun joc unic în dansul universului? În copilărie, scopul era legat de ceea ce făceam. Rolul meu era să învăț, să excelez la învățătură, pentru a-mi marca locul deosebit în univers. Așa îmi spuseseră figurile de autoritate din viața mea și ele dictau. Exista ideea că fac ceea ce trebuie să fac. Știind asta, sensul îmi veghea acțiunile. Firul roșu. În adolescență am început să interoghez acest sens, să-l diversific și am descoperit scopul plăcerii pe care l-am urmat. Aceste scopuri primare legate de siguranță (siguranța unui loc de muncă, a unei relații, a unei cariere bine definite, a unui drum fără prea multe surprize) și al plăcerii simțurilor, incluzând aici preferata mea, cea intelectuală, mi-au guvernat existența ani la rândul. Undeva, însă, pe la 28 de ani, trăiam cu sentimentul profund al neîmplinirii, deși succesul, așa cum îl definea societatea mi-era la îndemână, simțeam că nu-i suficient, pierdusem firul roșu. Aveam nevoie să-l găsesc pentru a merge mai departe. Altfel, acțiunile-mi erau o înșiruire fără rost, piese dintr-un puzzle a cărui schiță o pierdusem.

Azi mă întreb, cum ar fi dacă Sofia ar crește având conceptul acestui fir roșu, acest scop guvernant al existenței de zi cu zi. Scopul vieții ei. Fără ca eu, societatea sau inerția să-l dictăm. Abilitatea ei cultivată de a înțelege că există și de a-l căuta zi de zi. Știindu-și scopul, se va putea armoniza cu mecanica universului, va deveni conștientă de ea însăși și de resursele care îi sunt la îndemână. Cu cât va fi mai conectată la acest câmp al conștiinței, al tuturor posibilităților, se va putea bucura de bogăția universului, care a fost organizat altfel încât să împlinească toate dorințele și aspirațiile. Am găsit inspirație la Deepak Chopra pentru a-i transmite acest principiu.

În primii ani din viață, va înțelege tacit că este parte a unui echilibru, văzându-ne pe noi în echilibru, că există un scop, văzându-ne pe noi urmându-ne scopul. Așadar, acest cadru de dezvoltare, de explorare, descoperire, stabil, lipsit de prejudecăți, toleranță, încredere și iubire joacă același rol pe care îl va juca mai târziu scopul vieții ei.

Undeva, de la 3-4 ani, o voi ghida în explorarea sensului vieții ei. Natural, ca prin orice altă etapă a copilăriei, căutarea sensului vieții va fi ceva firesc, parte a rutinei ei zilnice.

Cum pot transmite unui copil acest concept?

  • Simplificându-l

Scopul zilei de astăzi – La finalul zilei/masa de seară/înainte de somn o s-o întreb ce fapte bune a făcut în ziua respectivă/cu ce a fost acea zi deosebită față de altele/ce titlu i-ar putea da zilei respective

  • Vorbind pe limba ei

Povești cu tâlc despre ursuleți împliniți care își cresc puii simțind atingerea naturii moment cu moment/elefanți care caută continuu o poiana mai însorită/maimuțe care nu se pot opri din adunat lucrurile pierdute ale oamenilor

Jocuri – Ce-ai zice dacă? Participăm la un concurs ștafetă cu bicicleta. Vrea să participe și Mihai, dar el are o bicicletă care nu merge foarte repede. Ce alegem? Îl includem pe Mihai în echipă? Dacă nu, ce credem că a simțit Mihai? Ce face el când noi ne distrăm? Ce simțim despre asta?

  • Făcându-l parte din rutina zilnică

Orice moment este o oportunitate să ne amintim și să creăm împreună. De exemplu, îi amintesc să fie atentă la ceea ce trăiește într-un anumit moment, să fie conștientă de drumul ei, de momentul actual. Observ cu ea jucăria care pe care o ține în mână, mâncarea pe care o are în farfurie, cum arată, cum miroase, cum se simte.

Sau întrebându-o ce dorește acum? Cum planifică să obțină sau să ajungă acolo? De ce nu poate obține? Ce o împiedică?

  • Lăsându-i indicii pe drum

Jonglăm cu diferite scopuri. Azi dăruim ceva unui membru al familiei/unei persoane nevoiașe și observăm împreună ce am simțit. Într-o altă zi, mergem la piscină, ne distrăm, ce simțim. Ascultăm muzică împreună, ce simțim. Explorăm și comparăm împreună. Cum te-ai simțit atunci versus cum te-ai simțit în altă situație. O încurajez să cultive gesturile de bunătate față de natură/de omeni și față de ea însăși.

  • Găsindu-i aptitudinile/calitățile unice care îi pot contura scopul

meaning of life

Scopul nu poate fi urmat de copil decât dacă este asumat. Orice scop îi impunem pentru că așa ni se pare nouă util sau potrivit pentru el își va pierde forța într-o zi dacă nu a reușit să trezească scânteia lăuntrică în inima copilului.

Așadar, căutăm împreună talentul, pe care îl apreciez și pe care căutăm împreună calea cea mai potrivită de a-l folosi. Cuvântul cheie este răbdarea. Plantăm semințe pentru o viață, nu vrem să culegem fructul necopt. Exemplu – Ce talent crezi că are tati? Și cum îl folosește? Ce talent are ursul, dar vulpea?

  • Dându-i exemplul familiei

Unde suntem noi ca familie? Ce avem de îmbunătățit? Planificăm împreună ceva, fiecare cu rolul lui în peisaj. Exemplu – În seara asta pregătim cina. Tu o ajuți pe mami în bucătărie, tati pune masa. În weekend plecăm la bunici. Tu îți aduni jucăriile pentru drum. Facem economii pentru a-ți cumpăra bicicleta la primăvară. Pentru asta este nevoie să ne limităm la o singură jucărie pe lună etc. O dată pe lună calculăm împreună să vedem ce economii am făcut.

scope

Odată ce înțelegem rolul acestui principiu pentru evoluția copilului, creativitatea este cea care dictează modul în care îl transmitem.

Ne putem lăsa ghidați de câteva principii:

  • Există un scop în toate
  • Folosindu-ne optim resursele primite de la natură ne putem arăta recunoștința pentru ele
  • Uneori planul nu este complet vizibil, natura nu ne dezvăluie toată imaginea, ci numai bucăți, dar el există
  • Evidențiem constant scopul mai mare, scopul care guvernează scopul, imaginea de ansamblu
  • Împlinirea dorințelor nu este mereu imediată, însă drumul este la fel de împlinitor ca finalitatea scopului
  • Orice drum are și obstacole, dezamăgirea și frustrarea sunt naturale și sunt parte din viață
  • Stabilim modul prin care se poate ajunge la scop, evaluăm împreună etapa în care ne aflăm vis-a-vis de el și provocările drumului.

This Post Has One Comment

  1. Marian

    Motivatia copilului de a-si implini scopul, de a-si gasi darul si a-l da mai departe este fundatia unei lumi noi, mai bune. Educatia este facilitatorul acestui proces. Dezbaterea de astazi pro sistem si anti sistem educational cred ca e una falsa. Redefinirea cuvantului sistem este provocarea pentru o tara marcata de istoria recenta, in care acest cuvant are un inteles negativ.
    Sistem nu inseamna neaparat ca statul ar trebui sa-si redefineasca cu totul structurile, ci sa redefineasca mecanismele. De exemplu, o reforma curiculara care sa permita optarea pentru materii de cat mai devreme. Sau reforma carierei in invatamant, care sa permita dascalului sa aleaga drumul si sa fie recunoscut de societate ca un pilon de baza al comunitatii.
    In afara de reforma sistemului, cred ca ideea acestui articol, ca scopul ar trebui definit si cultivat in fiecare zi este samburele solutiei. Un astfel de copil isi va crea drumul in orice sistem, poate isi va crea propriul sistem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *