Cum îi firesc, timpul îşi pune pecetea peste toate. Noi îmbătrânim pe zi ce trece. Lucrurile se învechesc. La fel se întămplă şi cu majoritatea relaţiilor. Ele urmăresc un ciclu firesc al naşterii entuziaste, pasionale, urmată de o aşezare în rutină şi terminând de cele mai multe ori printr-o trecere indiferentă a unui partener pe lângă celălalt sau chiar printr-o despărţire tumultoasă cu tunete şi resentimente.

Observăm acelaşi tipar în toate relaţiile din jur. Partenerii își pierd treptat interesul unul față de celălalt. Îmbătrânirea pare de neevitat, iar aceasta este o realitate acceptată tacit de noi toţi. Din păcate, procesul îmbătrânirii relaţiei este unul dureros, care ne lasă uneori fără vlagă, fără speranţă, chiar în ghearele depresiei.

Am încercat tot felul de remedii pentru a menţine flacăra relației vie şi am descoperit că multe trucuri chiar funcţionează. Dar este necesar să ai timp să fii creativ, să planifici şi apoi să pui în practică. Chiar şi aşa, uneori celălalt nu-i pe frecvenţă, iar o acţiune deja testată nu mai dă rezultatele aşteptate. Mai sunt şi acele etape când familia necesită atât de mult din tine, încât ideal ar fi ca relaţia să curgă cu prospeţimea de la început, pentru că altă soluţie nu mai este la îndemână.

Astăzi, noi doi suntem într-o asemenea etapă. Fiecare dotat cu câte un copil sau doi, care necesită atenţie non-stop, nici măcar în timpul somnului nu ne mai apropiem. Discuţiile sunt rapide, administrative, presărate cu solicitări ale copiilor.

Ce-i de făcut?

Răspunsul l-am primit de la călugărul Geshe Michael Roach în cartea sa, Karma Iubirii. Este momentul să vedem dacă mai avem soiul de resurse în cont care pot oferi relației prospețimea începutului. Un semn că s-au consumat ne este dat de prezența contextului în care apropierea unor iubiți este greoaie sau chiar imposibilă. Așadar, ne-am bucurat deja din plin de rezultatele acțiunilor noastre și a venit momentul să plantăm din nou semințe pentru a mânca fructe proaspete.

De data aceasta, pentru a ne bucura de rezultate mai rapid, este nevoie să acționăm având intenția clară. Adică, să acționam cu dedicație. Vrem o relație mereu proaspătă? Să ne întrebăm mai întâi ce ar avea nevoie relația noastră pentru a se împrospăta. De o interacțiune continuu autentică, nu?! Prin urmare, este necesar să oferim la rândul nostru cuiva care are nevoie, compania noastră autentică. Roach oferă ideea vizitării unei persoane singure, poate dintr-un azil de bătrăni, pentru care vizita noastră ar putea fi singurul semn că cineva din exterior se interesează de ea. Să-i oferim angajamentul nostru de a o vizita constant, atenția noastră în timpul vizitelor, sprijinul nostru de a fi lângă ea la nevoie.

Aceasta este o activitate a amândurora. Sunt semințele noastre și le plantăm împreună, chiar dacă ni s-ar părea la îndemână să mergem la un film sau la restaurant. E firesc să ne întrebăm de unde vom avea timp. Ei bine, nu ne permitem să n-avem. Paradoxal, lozinca ne este acum: Din ce n-avem să oferim din plin!

Sursă foto: https://twitter.com/9GAG

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *