Rătăceam când am cunoscut-o pe Oana. Îmi pusesem o grămadă de blocaje pe drum, de care mă loveam ca de pereții unui labirint. Eram acolo de ani, așa că nu mai vedeam labirintul, nu mai știam nici ce caut, nu mai știam nici cine sunt. Știam numai că nu mai are rost. Nimic. În sinea mea ridica timid capul o femeie, dar fetița rănită nu-i dădea voie sa fie. Nu pentru ca n-aș fi vrut, cu disperare voiam, ci pentru că nu știam cum. Oana mi-a stat alături în timp ce adunam părți aruncate din mine în relații care dureau încă, în întâmplări, în oameni cu care m-am luptat. Eram frântă, așa cum multe suntem. Mă sufocam de prea mult timp într-o relație disfuncțională. Rătăceam de prea mult într-o lipsă cruntă de autenticitate. Era momentul să respir.

Astăzi, după ani în care mă surprinde încă dimineața fericirea, o întreb pe Oana Stoianovici, care de peste 14 ani ghidează femeile prin coaching, leadership transformațional, sau vindecare cuantică să se găsească pe ele însele:

Sunt multe femei care rămân în relații care nu le mai fac bine?

Da, sunt. În primul rând pentru că nu conștientizează de ce nu le este bine. Nu înteleg ce nevoi emoționale le sunt încălcate sau neîmplinite. Tocmai de aceea, înainte de a hotarî că o relatie este disfuncțională, este important să definești ce nevoi nu îți sunt împlinite și ce se poate face, obiectiv, despre asta. Această conștientizare implică, însă, timp cu tine și înțelegerea profundă a propriei tale persoane.

Cum să-și dea seama că s-a terminat?

O relație s-a încheiat când dragostea dintre parteneri s-a încheiat sau când dinamica de cuplu nu mai este funcțională, iar cei doi nu mai au resurse să o schimbe. Această realitate devine clară dacă ești pregatită să recunoști ce simți și să urmezi ceea ce simți, chiar dacă, în aparență, lucrurile par contrare.

Poate fi, totuși, doar un blocaj?

Relațiile experimentează blocaje tot timpul. Din nou, inima noastră este cea care ne spune, atunci când o ascultăm și învățăm să stăm cu ea, dincolo de frică, dacă impasul pe care îl traversăm este finalul de drum sau doar o cotitură.

Dacă avem încă impresia că ar mai fi o șansă, ce putem face?

De cele mai multe ori, implică să ne curățăm certitudinile pe care le avem despre partener, certitudini motivate doar de faptul că am trăit împreună o vreme. Adesea, credem că știm, deja, ce poate, cine este și ce va face partenerul nostru. Este, însă, doar o percepție limitativă și fixistă, care ne blochează din a descoperi lucruri noi despre el. Ne deblocăm atunci când renunțăm la punctul nostru de vedere și suntem dispuse să îl vedem prin ochi noi și să renunțăm la aceleași vechi lamentari și așteptări, care se transformă în dialoguri repetitive.

Dar de ce continuăm să ne amăgim, chiar și când ne este clar că nu mai avem un viitor împreună?

De cele mai multe ori, frica de singurătate reprezintă cel mai mare obstacol în calea încheierii unei relații. Un alt factor este obișnuința, atașamentul pentru lucrurile familiare. Combinația dintre cele două ne lasă fără putere în fața unei decizii sănătoase, pe care o conștientizăm obiectiv, dar pe care nu putem să ne-o asumăm emoțional.

Cum găsim curajul să ieșim pe ușă?

Ieșind pe ușă, chiar dacă ne este frică.

Cum ne pregătim să fim singure?

Ne pregătim să fim singure sau într-o raportare conștientă cu celălalt stând cu noi însene. Atunci când, prin ritual, învățăm să petrecem timp cu noi, universul nostru interior se extinde și devine prezent, în mod conștient. Acest univers interior, in timp, cu atenție față de ceea ce simțim, se consolidează și se extinde. Abia atunci învățăm să fim singure și descoperim cum să ne oferim echilibrul emoțional de care avem nevoie ca să fim în bine. Această muncă, a ta cu tine, te ajută să fii conștientă în relația cu celălalt.

This Post Has 15 Comments

  1. Butterfly

    Cred ca statul intr-o relatie nepotrivita li se intampla atat barbatilor cat si femeilor. Acum este o tendinta generala de a alege despartirea in defavoarea incercarii de a repara o relatie. Sunt sigura ca sunt oameni care se iubesc si ar putea sa mai aiba o sansa si isi dau seama de acest lucru abia dupa despartire cand deja este prea tarziu.

    1. adriana

      Da, asta m-a determinat să rămân în relații mult prea mult, deși lucrurile stagnau de multe vreme – teama de a nu pleca prea devreme, de a nu fi încercat suficient. Este o linie fină de demarcație aici, pe care este nevoie să ne-o stabilim singuri.

  2. Loredana

    Nu multe femei isi permit sa ajunga la un consilier…nu multe femei au educatie si raman in relatii care nu le fac bine…nici fizic, dar nici psihic.
    Citesc carti despre relatiile de cuplu, imi place sa descopar idei noi si sa incerc sa le pun in practica. Chiar functioneaza. Mi-a placut mult „Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” si cartile lui John Gray in general mi-au placut. Acum citesc „Cele 5 limbaje ale iubirii” si chiar e interesanta!

    1. adriana

      Le-am citit pe ambele. Sunt utile să-ți dai seama de tipare, de faptul că răspundem într-un anumit fel stimulilor exteriori și că nu vorbim, de multe ori, aceeași limbă. Îți recomand și Configurați pentru iubire.

  3. Cosmin

    Interesant ceea ce ai explicat.
    Un articol foarte bun
    Din pacate foarte multe fete si femei sunt numai pe interes si nu vor dragoste adevarata, banul reprezinta pentru ele rostul vietii si e pacat sa iti curga ochii numai dupa bani. Dar asta e realtiatea sa nu ne mai ascundem.

    1. adriana

      N-aș generaliza. Atât femeile, cât și bărbații sunt interesați de bani. N-aș putea spune în ce măsură sau dacă unii apreciază banii mai mult decât alții. Am descoperit un fenomen interesant în SUA, care legitimizează relațiile de acest gen – Sugar Baby and Sugar Daddy. Aceste cupluri aduc la masă ceva concret – femeile frumusețea și tinerețea, bărbații banii. Sunt niște relații clare și, la final, nimeni nu primește altceva decât ceea ce a stabilit de la început.

  4. Stefania Petcu

    Majoritatea casniciilor si relatiilor sunt ca sa fie…nu mai exista intelegere, iubire si comunicare. Unii sunt lasi ca sa faca un pas, altora le este frica, iar altii cred ca este normal. Mai bine singur decat intr -o relatie care sa te macine usor usor.

    1. adriana

      Mă întristează că sunt multe relații de formă, dar mulți dintre noi nu știm să o luăm de la capăt, cu demnintate, fără să ne judecăm sau să ne rănim. E mai bine singur uneori, dar până nu-ți înveți lecția, nu ai cum ajunge acolo. Așa că până iei decizia, sunt o mie de pași. Te confrunți cu frica de a fi singur, teama de a fi judecat, că nu vei mai găsi pe nimeni să te iubească, că financiar nu te vei descurca, că îți vei crește copiii singur și ei vor suferi ș.a.m.d. Nu-i un pas ușor de făcut, atunci când ești tu în poziția de a ieși dintr-o relație.

  5. RalucaT

    Tuturor ne e frica de singuratate, atat cand suntem tineri cat sj dupa ani bunj de relatie. De cele mai multe ori, femeile simt cand ceva s-a terminat, dar continua sa traga sperante ca se mai poate, mintindu-se. Iti trebuie doar putin curaj si putere sa o iei de la capat, pt ca orice e posibil. Nimeni nu merita sa stea intr-o relatie care nu-i mai ofera ce isi doreste.

    1. adriana

      Frumoasă metaforă! Da, dar uneori ne bucură și parcul, mai găsim puțină fericire și acolo. Dar imediat după ce ieși din relație este o perioadă destul de complicată, de clarificări, uneori suferință, dezorientare. Ai ieșit din zona de confort și nu-i simplu. Așa că preferi să stai parc, măcar acolo ești în siguranță 🙂

  6. Antoaneta

    Cred ca femeile care raman in astfel de relatii isi dau seama ca nu au suficient curaj sa mearga pe alt drum si prefera sa suporte relatia pe care o au pentru ca acea comoditate le da o stare de….obisnuit, de ceva concret…

    1. adriana

      Sau nu mai au forța să o ia de capăt. Poate la o anumit vârstă, dacă ai și copii, veniturile și toate bunurile la comun, devine extrem de complicat să ieși pe ușă. Uneori este nevoie chiar de puțină nebunie, nu numai de curaj.

  7. adriana

    Mă uit în jur și nu văd multe ca tine. Eu nu am ieșit ușor din relații, m-am zbătut, am luptat. Nu de frică, ci de teama de a crede într-o zi că n-am făcut destul sau că am renunțat prea devreme. Era și un sentiment al eșecului pe care nu voiam să-l port, așa că am încercat mereu mult. Niciodată n-a fost alb-negru situația, mereu a fost gri. Ceva era mult prea bine, ceva nu chiar așa de bine. Într-un târziu mi-am dat seama că ce nu era deloc bine era în interiorul meu. M-am vindecat, m-am pus la loc, m-am iubit și am intrat într-o căsnicie din care nu mi-a mai venit să ies.

  8. Schmitza

    Nu mi-a fost teamă să ies din relațiile care nu au mers. Și am ieșit din multe. Din prima mi-a fost frică. Apoi stăteam mai mult decât trebuie ca să fiu în rând cu lumea…Târziu…după ce am plecat din oraș și am avut timp doar eu cu mine mi-am dat seama de patern. Culmea este că următorul partener de cuplu mi-a devenit soț și împreună am devenit părinți, deși inițial niciunul nu-și dorea copii și căsnicie ;).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *