După ce Alfie Kohn ne-a tras atenția asupra temelor de acasă, afirmând că indicat ar fi să nu existe, pentru că nu influențează performanţele şcolare şi aduc numai oboseală și frustrare în întreaga familie. Să fie lăsat copilul să învețe cât mai mult în contact cu viața, să experimenteze pe cont propriu, să nu lăsăm ca temele să invadeze viața de familie. Să nu-i furăm copilăria, aglomerându-i timpul liber cu teme și iar teme. Să nu subestimăm jocul liber și importanța lui în dezvoltarea copiilor. Cu alte cuvinte, să eliberăm copilul de teme.

Mi-am zis, da, foarte bine spus, dar se poate oare fără teme în învățământul public românesc?

Răspunsul pe care mi l-am fundamentat în urma seminarului Oanei Moraru este că nu, nu se poate.

Motivele sunt clare:

  • Programa este foarte stufoasă – insistă pe acumularea de informații, date, fapte, memorare, dar nu are timp să lase copilul să aprofundeze informația, sa o interiorizeze, să o aducă în câmpul lui personal. Să vadă prin numeroase exemple cum se aplică în viața de zi cu zi acea teorie. Să treacă de stadiile primare gândirii – memorare, înțelegere și aplicare și să treacă la nivelul analizei, al gândirii critice, al creativităţii.
  • Numărul foarte mare de elevi în clase – ceea ce face ca timpul pe care îl poate oferi o profesoară individual unui copil în timpul unei ore de curs să fie sub un minut, de cele mai multe ori. Așadar, insuficient timp pentru ca el să poată întreba și să fie ghidat să-și clarifice nedumeririle.
  • Ritmul este foarte accelerat pentru studiu, din cauza presiuni parcurgerii programei stufoase. Așa încât, sunt copii, care, din păcate, nu reușesc nici măcar să înțeleagă teoria în clasă, să pună bazele pentru studiul individual de acasă.
  • În școala publică românească, copiii studiază numai în grup, pe când în alte sisteme, 10 minute studiu în grup și apoi individual. Un ciclu complet de învățare se produce incluzând și studiul individual, în cazul acesta, prin temele de acasă.
  • Activitățile practice foarte puține – o lipsă care îi împiedică pe copii să vadă la ce sunt utile toate acele informații. În funcție de personalitate, nu le oferă copiilor vizuali exemple pentru a înțelege efectiv văzând produsul teoriei, pe cei senzitivi să aibă contextul, povestea, cu care ei relaționează în procesul de învățare.
  • Presiunea performanței – profesorii simt presiunea sistemului de a ridica baremul, de a demonstra că sunt buni oferind rezultate, performanță la concursurile școlare. Pregătirea vârfurilor de lance, care să fim sinceri, sunt câteva procente din totalul elevilor, se petrece în același timp scurt, care oricum era gâtuit de programa aglomerată. Ajungem în situația în care mulți copii nu au capacitatea de a înțelege materia din clasă.

Temele pentru acasă ajung să fie o binecuvântare, nu o corvoadă

“Trebuie să uităm tot ce ştiam despre teme. În şcoală, 90% din timp se fac lecţii frontale, doamna e dirijor. În acest sistem frontal nu se produce învăţare decât cam 50%. Dar temele sunt bune pentru educarea lucrului independent.” – a sintetizat foarte bine Anca Cristina Ilie în acest articol.

“Întrebați-i pe toți cei care au note bune – la școală, dar mai ales la evaluarile astea naționale. Veți vedea că toți au studiat acasă. Că nu s-au bazat pe ce au prins în zbor din clasă. Că au făcut zeci de exerciții cu sau fără meditator. Pentru că – ăsta este adevarul – nu se poate altfel. Că ne place sau nu, temele pentru acasă sau studiul individual este vital în contextul actual al sistemului de învățământ.” – argumentează și Iuliana Roca aici necesitatea studiului individual și ne oferă notițele de la atelierul Oanei Moraru – Copiii între 6 și 12 ani. Anii formativi. – aici.

Cum putem face din teme un instrument util de învățare?

Dozate în mod corespunzător pentru a se potrivi copiilor, gândite să răspundă nevoilor individuale și ghidate de către părinți pentru a sprijini autonomia și capacitatea copilului de a trece teoria prin filtrul propiu, temele pot completa ciclul de învățare. Despre aceasta puteți citi pe larg în interviul Oanei Moraru realizat de Ioana Marinescu.

PS – Pentru calendarul complet al seminariilor Oanei Moraru din următoarea perioadă, intrați aici. Le recomand cu drag!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *