Vă surprinde să auziți asta? Nu cred. Chiar dacă Sinatra afirmă contrariul într-un mod foarte plăcut, oricine este într-o relație stabilă de ceva vreme a aflat deja că nu este contextul ideal pentru pasiunea nebună, ba dimpotrivă, de la un punct încolo parcă sunt cele care distrug iubirea romantică.

Este ceva ce nu vrem să auzim, ne enervează numai gândul că nu-i așa, nu? Mai ales pe noi femeile, pentru că bărbații, în goana lor după libertate, par să cunoască bine această realitate. Se opun pe cât pot, pentru ca la un moment dat societatea să intervină pentru a-i direcționa discret spre casa lor. De ce? Pentru că ne-am construit mediul plecând de la ideea că-i nevoie să formăm cupluri, că aceste cupluri pufoase de iubire sunt celulele de bază ale societății. Ne-am configurat să credem că suntem incompleți unul fără celălalt și ne-am creat mituri conform cărora odată ce ne-am găsit vom curge împreună până la finalul vieții.

Mitul Cenușăresei nu trece proba realității

De fapt, când ne uităm atent, observăm că frica este celula de bază a societății, nu cuplul. Dar nu vrem să ne conștientizăm frica, îi preferăm o iluzie. Așa că am îmbrăcat-o în ideea de cuplu, cea care ne va oferi siguranța că nu o s-o mai privim nicicând față în față. Dar depinzând de o persoană din exteriorul nostru, zi de zi trăim cu ea în sân. Dacă partenerul nostru pleacă, dacă alege altceva, dacă noua secretară este următoare destinație, dacă rămânem singure cu doi-trei copii, dacă, și mai grav, decedează?!

Tremurăm în sinea noastră la gândurile astea, dar le considerăm inerente existenței. Alternativa ar fi să plecăm de la premiza că suntem în esență compleți, un mix ideal de feminim și masculin. Să ne explorăm în toate formele noastre, în toate contextele pe care le considerăm utile, în ciuda tabuurilor sociale, de la vârsta la care energia sexuală ne dă peste cap toate reperele.  Asta pentru ca într-o zi să ne rotunjim în individualitatea noastră, iar partenerul să apară într-un spațiu complet liber. Vom fi bine cu el sau fără el, în cuplu sau singuri, dar liberi de frică. Celula ar deveni atunci o structură liberă, care nu va mai avea potențialul să creeze haos și să cauzeze pierderi sociale.

Iubirea romantică este o iluzie

Pam, pam! Cuplurile societății moderne nu se mai sudează pe fundația obligațiilor comune sau a alianțelor economice, ci pornesc de la o idee romantică despre iubire. Pasiunea sau atracția unei perioade ne aduce împreună, iar ideea falsă conform căreia ne vom împlini odată ce ne-am declarat pentru totdeauna unul celuilalt ne trimite spre destinația următoare, cuplul. Dar dacă această pasiune nu-i de durată, pentru că am văzut cuplurile din jurul nostru, o știm prea bine, atunci, inevitabil, semnăm pentru durere. Iar durerea pe care am asociat-o despărțirilor este una a morții, a destructurării individuale, a disoluției. Tot ce am crezut dispare într-o clipă. Încrederea pe care am investit-o ne este trădată. Este o durere profundă care ne zguduie din rădăcini, pentru ca uneori să ne ia ani să ne vindecăm rănile sau putem rămâne blocați pentru totdeauna în această capcană pe care ne-am întins-o singuri. Știind toate acestea, mă întreb cine vrea să stea cu drobul de sare deasupra capului. Nu-i mai bine să ne facem că nu există, să considerăm această teorie cinică și să continuăm să zâmbim unii altora în această iluzie?

De la iubire la ură nu-i decât un pas

De fapt, dinamică zilnică de netăgăduit a unui cuplu este cea de iubire-ură. Aceasta este dualitatea iubirii romantice, bazată pe posesie, pe schimb reciproc și dependență. Adicătelea, dimineața ne privim soțul minunându-ne că așa ființă se află în viața noastră, recunoscătoare și topite, pentru ca după-amiază ceva din comportamentul lui să ne facă să dorim să-l lovim cu o tigaie în cap. Este oare aceeași femeie cea care simte toate astea? Da. Este un pas de la iubire la ură, zicea tata. M-a fascinat în copilărie această replică a lui. Esența feminină neechilibrată de rațiune îi poartă pe bărbați zilnic prin acest vârtej al simțirilor. Niciodată nu știu la care femeie se întorc acasă, iar noi nu le putem oferi nicio garanție dacă rămânem partizane teoriei iubirii romantice. Suntem purtate de energia feminină, oricât de mult încercăm să ne împotrivim. Dacă alegem numai o față a relației, cea a iubirii, suntem condamnați la o căutare continuă și la frustrare fără de sfârșit.

Iubindu-te pe tine, iubesc o lume întreagă

De ceva vreme scriu și experimentez diferite tehnici pentru a păstra un cuplu funcțional, pentru că văd nevoia clară pentru aceste metode, nu doar la noi în casă, dar în întreaga societate. Unul dintre cititori îmi amintește constant că tot ceea ce propun este artificial, că iubirea este singura care ne ține împreună. Da, îi amintesc de fiecare dată că sunt de acord cu el, love is all we need. Și totuși, înțelegerea conceptului iubirii este diferită. Iubirea romantică este spontană, imposibil de controlat. Devenim într-o zi recipientele ei, fără să fim conștienți de ceea ce am făcut pentru a-i fi. Nu are obiect, este pur și simplu. Apare de niciunde, nu o alegem, nu o construim, nu o direcționăm, ne duce liber către celălalt ca un vârtej de apă.

Ia diferite forme, dar în esență este aceeași. Dar această energie curge pentru o perioadă de timp, atât. Chiar dacă ne străduim să rămânem puri, pentru a canaliza indefinit această iubire, nu avem garanția că va avea aceeași direcție. Așadar, nu numai că nu avem cum s-o conținem indefinit, pentru că suntem niște recipiente volatile, dar mai devreme sau mai târziu, aceasta va curge în altă direcție, se va bloca, va stagna sau se va îmbâcsi cu fanteziile noastre artificiale.

Azi bărbatul din fața noastră este singurul bărbat de pe pământ, pentru ca mâine colegul de la muncă să nu ne mai lase să dormim noaptea. Ne zbatem, ne opunem, știm că nu-i un gând demn, dar este realitatea noastră. Cu cât ne opunem mai tare, cu atât capată mai multă forță, pentru ca într-o zi să ne găsim într-o situație complicată care pare că nu ne face cinste, având potențialul de a provoca multă durere. Ce s-a întâmplat? Nimic nou. Aceeași iubire romantică a curs în altă direcție, iar noi n-am fost capabili să i ne opunem.

Când dăm la o parte conceptul iubirii romantice, iar ceea ce simțim devine iubire de oameni, de viață, bucuria de a trăi, bunătate, putem alege să fim zi de zi cu același partener. Nu mai este iureșul care ne purta, energia sexuală imposibil de controlat, este calmul maturității care ne lasă să alegem liber.

Decizia conștientă de a fi împreună este cea care sudează cuplul

Da, ceea ce ne ține împreună este decizia conștientă ca după ce această curgere liberă a iubirii  să trecem la o altă etapă. Odată ce conștientizăm acest lucru, cuplul nostru are o șansă de a supraviețui. Altfel, va constitui o sursă continuă de frustrare. Din când în când, va sclipi aleator energia care ne-a adus împreună, vom fi capabili să o direcționăm către noi din nou, dar, în rest, vom hălădui într-un întuneric din care nu vom mai fi capabili să ieșim. Dacă alegem iubirea romantică, va fi nevoie să ne reconfigurăm, artificial, împotriva naturii noastre, pentru a forma cupluri. Știm deja ce înseamnă acel vârtej al simțirilor, abandonul în fața vieții, dincolo de limitările sociale și alegem o cale diferită pentru că, cel puțin pentru moment, nu știm altă cale pentru a ne crește copiii, a ne forma o bază de siguranță și a ne găsi liniștea în cuibul nostru de confort. Canalizarea energiei sexuale este o cale grea, ce ține de o disciplină strictă, uneori de a strânge din dinți și a alege împotriva noastră.

Dacă facem saltul către iubirea matură, aceasta este inerentă individului. Aduce cu ea armonia, libertatea și bucuria. Sexul devine o expresie a dăruirii necondiționate, nu o fugă după finalitate. Într-un final înțelegem că suntem împreună pentru o mie de alte motive decât iubirea romantică și suntem capabili să o luăm de la capăt zi de zi datorită abilității de a ne comunica nevoile și de a ne oferi iubirea maturității, care ia forma grijei și bunătății.

Sursă foto: www.muzmatch.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *