Vara a adus cu ea o nouă provocare în viața cuplurilor cu copii. Pe de o parte, odată copiii plecați la bunici sau în tabere, apare acel timp numai pentru cei doi, pe de alta, între cei doi stă acum bagajul acumulat de-a lungul anului sau de-a lungul anilor. Stând umăr lângă umăr pe canapea, se fac simțite toate acele momente când nu s-au simțit apreciați, nu s-au simțit suficienți, n-au dorit să-și mai vorbească, s-au temut că stabilitatea familiei va fi zdruncinată sau când nu s-au mai văzut ca iubiți, ci doar ca părinți.

Un lucru este clar pentru amândoi, nu mai este la fel de simplu ca la început. Faza îndrăgostirii, a curtării și a pasiunii nebune a trecut. S-au expus privirii celuilalt cu tot ce-i mai bun, dar și mai rău. Ea nu mai este o zână care “dansa goală prin vamă”, ci o nevastă “cicălitoare care fabrică solicitări pe bandă”; nu mai este un el care uită să respire când ea apare, este un el absent uneori, devenit specialist în echipamente pentru copii, apăsat de responsabilitățile venite odată cu extinderea familiei. Ambii administrează cu măiestrie patrimoniul de nevoi și sarcini familiale, dar se opresc din ce în ce mai rar să se conecteze unul cu celălalt, iar în momentele de acalmie primesc nota de plată. Fără un copil care să țopăie zgomotos printre ei, ceva de curățătat, montat, împachetat, fără presiunea programului zilnic, fără a fi împinși în acest continuu a face, rămân numai ei doi. Nimic nu s-a schimbat, au fost numai îndepărtați toți factorii care îi distrăgeau.

Pot rapid umple acest gol cu o excursie, o plimbare, un pahar de vin, un film sau sex, dar golul rămâne acolo și nu va face decât să se adâncească în timp. Trecând rapid peste disconfortul momentului, nu fac decât să-și asume inconștient riscul de a se pierde pe holurile casei, printre grădinițe, tabere și scutece, task-uri și deadline-uri, pentru a-și da seama peste zece-douăzeci de ani că nu se mai cunosc.

O relație la maturitate este diferită

Cuplul poate alege să trăiască în căutarea senzațiilor de la început, cu iluzia că iubirea le așează pe toate la locul lor și că odată pus pantoful în piciorul Cenușeresei se vor bucura până la adânci bătrâneți sau își pot asuma că o relație ajunsă la maturitate are alte nevoi, arată cu totul altfel.

Pe de o parte, media a pus accentul pe emoțiile îndrăgostirii, urmate de o viață de huzur, iar pe de alta, societatea ne înconjoară cu familii devenite echipe administrativ-eficiente, care au pus obligațiile și datoria pe primul plan, au construit afaceri și case și și-au crescut copiii, asumându-și inconștient lipsa conectării în etapa matură a iubirii sau cu acei maeștri în păstrarea aparențelor până în ultimul moment, când implacabil îi lovește “de niciunde” divorțul. Puține sunt cuplurile care prețuiesc și înțeleg iubirea la maturitate. Câte modele de cupluri avem în jur care incapabile să-și rezolve problemele, aleg un terapeut, un coach sau chiar un consilier spiritual care să le îndrume pașii? Câte exemple avem de cupluri care oferă același timp construirii spațiului intim așa cum oferă îngrijirii casei sau copiilor? Câți dintre noi știm că familia este susținută de cuplu prin conexiunea lor intimă?

Bula de cuplu protejează familia

Uneori de la sine, inconștient, în prima etapă a relației se creează un spațiu intim, la baza căruia stau promisiunile făcute, iubirea și respectul pentru celălalt, dorințele comune, aceeași direcție în viață, aceleași hobby-uri sau pasiuni. Este un spațiu care definește relația, o bulă protectoare, un spațiu sacru care susține cuplul și în care fiecare partener se simte acceptat, dorit, protejat și îngrijit. Este acel – „așa suntem noi” sau „așa e la noi”.

Când frustrările se adună, ne întoarcem în acest loc ca la o bază. Vedem dacă a fost zdruncinat, dacă-i nevoie de curățenie sau de reconfigurare, îi verificăm fundația. Alteori, este nevoie să vedem ce a fost introdus în bulă ca de la sine înțeles de unul dintre parteneri și despre care celălalt partener nu are nicio idee. De exemplu, este de la sine înțeles pentru parteneră că iubirea se arată uneori și prin cuvinte de alint sau mici cadouri. Deși ambii au introdus iubirea în bula relației, nu are aceeași expresie pentru amândoi. Pentru el înseamnă să se asigure că o sună înainte de a pleca de la serviciu să facă împreună lista de cumpărături, pentru ea este numai un aspect organizatoric lipsit de orice fel de romantism. Lipsa unui limbaj comun o va conduce uneori pe ea să creadă că nu-i iubită și pe el să considere că efortul îi este inutil.

Vara a adus cu ea nu numai conștientizarea că avem nevoie de un suflu nou pentru a trece relația la un alt nivel, dar a și îndepărtat încordarea lunilor trecute lăsându-ne să ne topim la căldura soarelui, în aerul curat al muntelui sau pe la terase. Așadar, toamna aduce cu ea oportunitatea reconfigurării acestei membrane protectoare pe care o numim bula de cuplu.

Conexiunea profundă se întreține

Primul pas este ca unul dintre cei doi să spună: „hai să ne luăm puțin timp pentru noi” sau „aș vrea să găsim câteva momente să vedem ce a funcționat și ce nu a fost chiar așa cum ne-am dorit în ultimul an”. Este acel punct din relație când alegem să ne uităm conștient la noi. Ne putem cufunda rapid în acel – tu ai zis, eu am simțit/tu ai făcut așa, m-a frustrat/nu-mi place unde suntem/vreau altceva etc. sau să încercăm ceva complet diferit. Să trecem de la nevoile individuale la cele ale cuplului făcând curățenie în spațiul nostru intim pentru amândoi. Să căutăm acel punct în care amândoi câștigăm fără a ne epuiza prin reproșuri și evenimente care n-au funcționat pentru noi.

Pentru fiecare cuplu, procesul poate arăta altfel, eu vă dau însă o idee de reconfigurare. Adicătelea, dau din casă. Începem cu un simplu exercițiu. Ne luăm câteva minute în care scriem liber ceea ce credem noi că ne unește, care-i firul nostru roșu. Ce promisiuni ne-am făcut unul altuia și cum ni le ținem în focul zilnic? De ce promisiuni am avea nevoie de la celălalt? Ce promisiuni am vrea să facem? Ce vulnerabilități avem și am vrea să fie acceptate exact așa cum sunt? În etapa în care lucrurile au curs de la sine, ne-am spus lucruri, în anii ce au urmat le-am demonstrat pe unele, dar ne-am și rănit uneori, ne-am și fisurat matricea protectoare. Așadar, bula este principalul nostru mijloc de protecție, în fața altor persoane, situații dificile, spațiul în care putem fi vulnerabili, spațiul în care cerem și suntem îngrijiți fără a fi judecați.

Pentru claritate, întâmplări raw din viața de cuplu

Ea este nemulțumită că nu-și poate exprima sentimentele, așa încât să nu fie rapid considerate neadecvate și judecate. De cealaltă parte, imediat ce el detectează că ea este nemulțumită consideră că este o critică la adresa lui și se apară fără a asculta cu adevărat.

  • “Irina a postat cu o fotografie pe Facebook cu ea și Matei în acel club nou deschis din Floreasca. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am ieșit undeva numai noi doi.”, zice ea cu un oftat așezându-se lângă el pe canapea.
  • „Iar începi? Cum ai vrea să fie cu un copil mic? Nu înțeleg ce mai vrei să fac!”, îi răspunse el cu privirea în televizor.

Ea iese din cameră cu lacrimi în ochii. El strigă după ea:

  • “Da’ ce-am zis iar? De fiecare dată când nu-ți convine ceva, pleci.”

Nu suntem în faza soluțiilor punctuale, așa că nu ne gândim cum am rescrie discuția, ci în faza reconfigurării matricei. Observăm așadar niște tipare de reacție din discuții repetitive pe teme similare celei de mai sus. Ea nemulțumită, el reactiv, ea pleacă, el rămâne nervos. Au existat și cazuri în care ea a plecat o vreme la părinții ei, el a refuzat să mai comunice simțind că nu a greșit cu nimic. De fapt, ea vrea să fie ascultată și relația lor să fie prețuită, el își dorește să-i fie văzute eforturile lui și să nu mai simtă că ea este oricând gata să-l părăsească, dacă nu-i convine ceva. Fiecare se pune pe el pe primul loc, nu relația sau cuplul.

Promisiuni asumate care ar putea să protejeze relația în cazul celor doi:

Când vei vrea să vorbești cu cineva, te voi asculta.

Nu te voi părăsi niciodată.

Când ești necăjit, te voi alina.

Relația noastră este mai importantă decât nevoia mea de a avea dreptate.

Voi avea mereu ochi pentru tine.

Voi avea mereu grijă să-ți observ efortul.

Relația noastră dă sens vieții mele.

Principiile bulei

Primul principiul al creării acestui spațiu sacru este înțelegerea faptului că ne servește nouă, e al nostru, îl protejăm și îl curățăm, iar când ne este dificil, ne întoarcem la el, ca la un contract.

Începem reconfigurarea citind răspunsurile la întrebările de mai sus unul celuilalt cu deschidere și curaj. Nu intervenim când celălalt vorbește, nu-l corectăm sau judecăm. Ascultăm liber. La final, completăm acolo unde simțim nevoia, fără a invalida ceea ce am auzit, cu dorința de a înțelege mai mult, mai profund ce se află în sufletul partenerului nostru.

Încheiem prin a pune pe hârtie câteva promisiuni ale noastre, pentru noi, asumate și simțite. Vă mai dau câteva exemple:

Te voi asculta încercând să te înțeleg, chiar și atunci când voi fi supărat pe tine.

Voi fi mereu de partea ta.

Înainte de a pleca din relația noastră, voi face tot ce îmi stă în putință să rămân.

Relația noastră este o prioritate în viața mea.

Te voi proteja mereu.

Relația noastră este mai importantă decât felul în care arăți sau te porți.

Când îmi vei cere ajutorul, voi face tot posibilul să te ajut.

Un context romantic

Dacă simțim nevoia de a oferi un context memorabil acestor promisiuni, putem ieși în natură sau chiar la un restaurant. Putem să îi spunem cu voce tare celuilalt ceea ce promitem, oferind poate o amintire pentru acest moment, o brățară, o scrisoare sau un alt obiect mărturie a momentului.

Ideea bulei este inspirată de cartea Configurați pentru iubire a lui Stan Tatkin. Puteți găsi în ea mai multe informații despre cum se creează și se întreține acest spațiu intim.

Adevărul gol-goluț este că în ciuda vârtejului cotidian nu ne putem permite să nu găsim timp pentru noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *