Am dat întâmplător peste articolul din Adevărul, Educaţia de acasă versus educaţia de la şcoală. De ce optează părinţii pentru „homeschooling” și mă bucur că subiectul introducerii opțiunii homeschooling-ului/educației acasă/educației autodidacte la domiciliu a fost adus în atenția Ministerului Educației. Momentan, pentru a nu se afla în afara legii, părinții care aleg această variantă pentru copiii lor optează pentru o programă dintr-un sistem educațional din alt stat.

Legea românească te obligă și să-ți educi copiii minori potrivit propriilor convingeri, dar și să te asiguri că merg la școală. Cred că legea este contradictorie și nu reflectă nevoile și opțiunile reale ale tuturor familiilor. Sper că această dezbatere să fie un prim pas spre un proiect de remediere a acestei neclarități și în următorii ani vom putea opta legal pentru educația la domiciliu racordată la programa românească. Acest sistem nu este străin autorităților, fiind practicat în cazul copiilor cu dizabilități sau temporar incapacitați, care nu pot frecventa un centru școlar. Clar, resursele ar trebui reconsiderate pentru a-i include pe toți cei care optează benevol, dar având în vedere numărul mare de copii din clase și celelalte neajunsuri cu care se confruntă sistemul, zic că n-ar fi o variantă de neluat în seamă. Știu că proiectul poartă stigmata familiilor care nu doresc să-și școlească odraslele și care ar găsi astfel o portiță legală de scăpare, dar zic că n-ar trebui să fie o piedică.

Educația este un proces fluid, să ne oprim din nevoia de a-l rigidiza

Îm mod vădit, specialiștii chemați la vorbitor de către Adevărul înclină într-o anumită direcție și-și aduc argumentele în sprijinul convingerii lor. Nu-i niciodată simplu să schimbi o paradigmă, să deschizi o posibilitate. Consider, dragii mei, că o abordare mai echilibrată și mai puțin ostilă a acestei nevoi a populației este utilă pentru a pune bazele unei dezbateri.

În primul rând, homeschooling-ul nu își propune rezolvarea problemelor sistemului de educație și nici nu va fi vreodată o variantă pentru toată lumea. Totuși, este o soluție pe care unii părinți, care își pot asuma responsabilitatea pentru o asemenea metodă, să fie lăsați să o aleagă într-un mod structurat și coerent.

Vorbim acum de acei părinți care își exprimă clar dorința de a se implica într-un mod diferit în educația copilului lor, nu de cei care consideră că a delega complet responsabilitatea profesorilor este modul în care ar trebui să stea lucrurile. Asistăm la o trezirea unor părinți. Aceștia devin conștienți, deschid ochii, înțeleg ce a însemnat pentru mulți tineri faptul că părinții lor nu au fost partenerii profesorilor în procesul de educație. Să-i lăsăm să se exprime și pe cei care vor astăzi mai mult decât era sperat mai ieri, să avem și aceste exemple la îndemână când alegem. Aceștia sunt cei care cer dreptul de a-și educa copiii de acasă, să le creăm un sistem de monitorizare periodică, așa încât să poată rămâne alături de copilul lor în modul în care consideră potrivit. Să ne respectăm diferențele și să-i includem și pe cei care îndrăznesc să gândească într-un mod care nu ne este familiar. În principal, să nu ne grăbim să fim tributari unei vechi orânduiri, să o analizăm cu mintea deschisă înainte de a o respinge.

Homeschooling-ul nu este un protest

Nu vorbim acum despre o rebeliune împotriva sistemului, un sistem pe care suntem chemați la bară să-l apărăm. Este vorba de o alternativă educațională centrată pe individ, care oferă o mai mare libertate copilului de a se implica în propria educație, de la ritm, program, focus pe anumite materii și sursele din care este obținută informația. Un sistem de educație în mișcare, parte continuă din zi, mai liber. Nu exclude responsabilitatea părinților de a monitoriza activitatea și dezvoltarea copiilor și observarea progresului făcut de aceștia de la un an la altul, nici racordarea la programă și contactul cu autoritățile școlare.

Să lăsăm deoparte concluzia că lucrurile trebuie să fie într-un anume fel, copilul să parcurgă niște etape fixe educaționale, la ore fixe, din bancă, în fața unui profesor, să fie parte dintr-un flux de informații unilateral, parte a unui proces prestabilit.

Repet, este vorba de un sistem alternativ, nu de lipsa unui sistem. Evoluția societății ca atare nu este dată de liniaritate în gândire, ci de diversitate. În momentul în care acești copii vor dori să aibă un loc de muncă, să facă o specializare sau să intre în sistemul educațional de stat sau privat, n-ar trebui să-i împiedice nimic. Va fi o provocare? Da. Ideea de bază nu este ca deodată să se alinieze gândirii create de un anumit sistem, ci să aducă flexibilitatea, deschiderea, schimbarea de viziune care vin împreună cu un alt sistem, care dezvoltă creativitatea, oferă libertatea individului de a decide încă din copilărie, de a-și asuma responsabilitatea pentru propria educație. Societatea este vie, este expresia celor care trăiesc în ea. Pe măsură ce acești copii cresc, se formează comunități, apar curente noi de opinie, noi idei, societatea le face loc pentru că sunt parte din ea. Observăm cum există o discrepanță între nevoile pieței muncii și copiii formați în acest moment de sistemul educațional. Și acestor copii le este greu să se integreze în societate. Nu există garanții de nicio parte, ne adaptăm, încercăm, creăm împreună.

Nu exclud ideea ca în cazul unor părinți să existe neconcordanțe cu un anumit sistem, cel bazat pe competiție, pe autoritatea necontestată a profesorului și ca atare să caută o altă variantă pentru copiii lor. Afirm însă că cei care aleg homeschooling-ul nu sunt contra sistem, doresc să aleagă un alt sistem, atât.

Deschidere, obiectivitate, incluziune, evoluție

Este o variantă valabilă ca în momentul în care copilul nu face față presiunii școlare, devine timorat, retras și dezinteresat să fie dus la psiholog și obligat să urmeze cursul știut, clar. Este numai o variantă, nu singura. O altă variantă valabilă este schimbarea mediului, urmărirea evoluției copilului, contactul cu un psiholog pentru ghidaj, alegerea unei alternative educaționale. Alegerea unui alt sistem nu este o fugă.

Sistemul educațional de masă este uniform, nu va avea niciodată capacitatea să abordeze individual fiecare copil în parte, să-și adapteze ritmul și programa pentru a reflecta cât mai aproape nevoile copilului. Nu există resursele în sistem pentru așa ceva și n-a existat niciodată dorința de a crea o programă perfect mulată pe individ, ci pe medie. De cele mai multe ori, copiii trebuie să fie la un anumit nivel. Așadar, cei care învață mai repede sunt ținuți pe loc de ceilalți și cei care învață mai greu fac eforturi mari să țină pasul.

Homeschooling-ul nu este asocial

Îmi transpare ideea din rândurile specialiștilor că un copil școlit acasă este un copil ținut în afara societății, închis între patru pereți. Nicidecum. Este un copil foarte social. Homeschooling-ul presupune expunerea copilului la un mediu cât mai variat pentru a facilita procesul educațional. Vorbim de scoaterea copilului din bancă și punerea lui într-un câmp de experimentare mult mai amplu.

Face parte din comunități de copii care sunt școliți în același mod, are contact cu mult mai multe grupuri centrate pe anumite obiective. Părinții au posibilitatea de a alege mult mai atent acel “anturaj” care știm cu toții câtă forță de atracție exercită asupra unei personalități în formare. Comunitatea este absolut benefică individului, este o pepinieră care susține creșterea acestuia. Așadar, este minunat să nu ne înconjurăm copiii cu alți copii numai pe criterii de vârstă sau proximitate, ci să aplicăm un filtru atent atâta timp cât copiii nu sunt capabili să filtreze singuri.

Nu suntem noi deschizătorii de drum

Ultimele statistici din Statele Unite ale Americii arată că peste 2.04 milioane de copii sunt educați acasă, iar pedagogii se așteaptă ca în următorii ani cererea de educație în propria casă să crească din ce în ce mai mult. În Europa, unele state permit acest sistem educațional, altele nu. Cu toate acestea, câteva sute de mii de copii sunt școliți momentan acasă. Statul are obligația să se asigure că acești copii sunt cel puțin la același nivel cu cei care frecventează sistemul de stat. Așadar, avem de unde culege informații, avem o bază solidă pentru a studia acest fenomen. Ne putem lansa în supoziții despre cum ar fi, dar putem să vedem și cum este.

Puncte forte și puncte slabe

Există provocări ale acestui sistem? Clar. Poate da greș în cazul unora? Clar. Nu-mi propun aici nici să ridic în slăvi un sistem, nici să dau cu pietre în altul. Vă invit să citiți acest discurs  cu argumente pro și contra pentru o dezbare de acest gen. Ceea ce susțin este că din punct de vedere constituțional părinții ar trebui să aibă dreptul să opteze pentru această variantă atâta timp cât respectă reglementările legale și duce la dezvoltarea armonioasă a individizilor pentru care sunt responsabili.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *