Am o relație ciudată cu muzica. Pe de o parte, nutresc o slăbiciune profundă pentru ea, pe de alta, simt că nu-i de nasul meu. Ca și cum aș intra într-un magazin de lux în hainele mele, nu prea …de lux. Zic asta pentru că unul dintre profesorii dragi sufletului meu, dl Nicolae Gafton, mi-a spus cu empatie:

Draga mea, peste auzul dumitale a trecut tramvaiul.

Cu toate acestea, insist să ascult cu auzul meu atonal muzica, să-i simt emoția. Cu capul plecat, știind că-mi aud, de fapt, numai trăirile interioare. Educația mea muzicală formală a fost una chinuitoare, ghidată de o profesoară care m-a umilit constant pentru lipsurile mele, așa că tot ce îmi amintesc este teama și dorința de a deveni invizibilă. Atunci când am fost pusă în poziția de a-mi introduce copiii muzicii, am căutat să o fac cu simț de răspundere, pentru ca mai târziu urechea lor să fie antrenată și dragostea pentru muzică strașnic stârnită. Am vrut să le deschid ușa complet către ea, pentru că, spun specialiștii despre ea că:

  • este calea subtilă care-i sprijină să-și exprime emoțiile, să exploreze o gamă largă de trăiri, să lase emoțiile să curgă prin mișcare;
  • descătușează energia și o canalizează către creație;
  • oferă încredere în propriile forțe, crește stima de sine pe măsură ce capată control asupra corpului sau când observă sincronizarea dorită dintre minte și corp;
  • le vorbește despre viață într-un mod care le transmite direct experiența. Așa că îi sprijină să înțeleagă concepte greu de pătruns încă de ei, precum patriotismul, iubirea, libertatea sau credința.

Optimizează chiar funcționarea creierului, mai spun oamenii de știință pe multe voci. De exemplu, expertul în muzică, imagistica activității neuronale și plasticitatea creierului, Gottfried Schlaug, profesor la Harvard Medical School, afirmă într-un articol că muzica susține plasticitatea/reconfigurarea creierului, poate fi folosită cu succes pentru a trata numeroase dizabilități sau în scopuri educative.

Din propria experiență, afirm că este un instrument util când vrei să pregătești copilul pentru somn, să faci tranziția de la o activitate la alta, să călătorești armonios cu mașina, când vrei să se liniștească sau să treacă peste o perioadă de tranziție solicitantă.

Libertate

Muzica este cea care te poartă dincolo de îmi place – nu-mi place, pe un tărâm al libertății, dincolo de simțuri sau de minte. Aceasta este aspirația ultimă, speranța ca într-o zi copiii să simtă ceea ce-i acum numai un concept sădit în mintea mea. Așa că explorez dincolo de ce-i la modă, de artiștii zilei sau de muzica care limitează un răspuns clar, vibrațiile sunetului și ale muzicii. Sergiu Celibidache vorbește mai bine decât mine despre muzica libertății într-un interviu care m-a inspirat. „Întâlniri cu oameni remarcabili” – autobiografia filosofului, pedagogului, coreografului și compozitorului greco-armean Gurdjief mi-a deschis inima către sunetul sacrului, care te poartă pe nesimțite pe o altă vibrație. Aruncați aici o scurtă privire în lumea compozitorului.

Explorăm

Este un drum nou pentru noi, cei care am prins din mers muzica, fără a fi vreodată introduși formal. Ca atare, singura variantă de a explora muzica pe care o știam este cea de a ne juca de a DJ-i împreună. Așa că, într-o seară, am făcut “lampa mai mică”, ne-am întins pe canapele și am călătorit împreună prin muzica tinereții, de la Loreena Mckennitt, Pink Floyd până la Gheorghe Zamfir și Maria Tănase. Sofia și-a scos hainele și a început să danseze. Expresia ei nu avea nimic învățat, așa zisele mișcări de dans social, era doar mișcare într-un ritm numai de ea cunoscut. Am privit-o muți cum s-a desfășurat fără opreliști mai bine de o oră, dorindu-ne în gând să mai fim capabili să ne deschidem într-o asemenea măsură. Nu știu cine pe cine ghida atunci, ce-i drept.

Un alt drum de explorat este cel al stilului și culturilor muzicale din diferite zone. Începe, bineînțeles, cu noi învățând despre stilurile muzicale – Clasic,  Rock and roll, Romanțe, Populară, Country, Jazz, Soul, Rhythm and blues, Reggae, Rap, Religioasă, Imnuri, Transcedentală, scormonind prin cultura muzicală din colțurile lumii. Facem o listă cu cei mai cunoscuți interpreți ai stilurilor respective și ascultăm împreună. Citim despre ce definește un stil sau altul, despre diferențe, încercăm să pătrundem în ceea ce unește umanitatea prin muzică și definește cultura colectivă.

Later edit: Muzica clasică poate fi explorată și prin povești, cu ajutorul Cristinei Andone și a ei colecție – Povești din Pădurea Muzicală. Din păcate, momentan există numai o listă pentru precomenzi, astfel încat să trezească interesul unei edituri că există o piață pentru muzica clasică pentru copii, pentru că nu toți părinții îl caută pe Bach la Hornbach.

Cinematografia este cea care îmbină acțiunea cu muzica, care susține narațiunea prin sunete sau prin piese muzicale. O îmbinare fascinant de explorat. Spre exemplu, recent am urmărit un serial care mi-a prezentat efervescența lumii muzicii clasice – Mozart in the Jungle. Puteți asculta coloana sonoră aici. O altă coloană sonoră care merită explorată este cea de la Star Wars, compusă de John Williams, intrepretată de Orchestra Simfonică din Londra. Nu în ultimul rând, singurul muzical pe care l-am urmărit fără să fie un efort, ba chiar o plăcere – Once.

De muzica specială pentru copii nu vorbesc aici, pentru că vreau s-o fac pe îndelete într-un articol separat. Desenele animate sunt, bineînțeles, prima opțiune a copiilor. Preferatele noastre sunt cele de la Walt Disney. Sofica ascultă cu mare plăcare Pisicile Aristocrate cântând la pian. Vă recomand și Walt Disney Presents Best Loved Fairy Tales.

Am mers cu Sofia la cursuri de limba engleză cu ajutorul muzicii la șase luni. Lecțiile aduceau la un loc ritmuri diferite, măști, instrumente, jucării, dans. O plăcere pentru ea și pentru mine. Cochetez și cu ideea de a selecta câteva concerte la care să mergem împreună anul acesta.

În lumea ritmului

Aici este un tărâm nou și pentru noi, așa că avansăm împreună într-o lume nouă prin joc:

  • închidem ochii și ascultăm. Ce sunete se aud? De unde vin? Comparăm sunetele din afară cu cele din casă sau cu cele din alte camere. Ascultăm împreună înregistrări cu ploaia, o cascadă, avalanșă etc.
  • cine face acel sunet? Putem folosi instrumente muzicale, voci, sunete de-ale animalelor etc.
  • experimentăm diferite rimuri folosind picioarele, bețe, palmele. Inițiem un tipar și încercăm să imităm împreună. Un ritm rapid, unul lent, un cal în galop.
  • urmărim cu vocea diferite grafice trasate pe o coală.
  • ascultăm o simfonie și ne jucăm cu ritmurile. Încercăm să imităm, să dirijăm, să alternăm diferite ritmuri, să creăm împreună, să ne completăm, să dansăm pe muzică.

Instrumente muzicale

Cum, din păcate, n-am ținut niciodată un instrument muzical în mână, am apelat la ajutorul celor din jur pentru explorarea instrumentelor muzicale sau le-am ascultat online. Le-am comparat, le-am identificat cu ochii închiși, le-am explorat împreună sau separat. Am ascultat cântece rapide, lente, mai tare sau mai încet, sunete scurte, lungi. Ne-am jucat împreună cu instrumentele adevărate și îmi propun să achiziționăm și unele pe care să le exploreze fără grijă acasă.

Sub bagheta experților

Pentru cei care doresc  să fie ghidați de specialiști pentru a explora împreună cu micuții, există multe cărți de ajutor:

Distracție plăcută!

Sursa foto: http://screenertv.com/television/mozart-in-the-jungles-gael-garcia-bernal-i-havent-even-touched-bach/, Gael Garcia Bernal

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *