Diversitatea părerilor vis-a-vis de alimentația bebelușului poate fi copleșitoare, chiar amețitoare. Așadar, m-am hotărât să citesc păreri avizate, ale unor persoane care întrupează ceea ce spun și să fac alegeri informate. Nu m-am limitat la a urma o schemă frustă de diversificare, ci am căutat să-i formez Sofiei niște principii care pot sta la baza unor obiceiuri nutriționale sănătoase.

Cu și din iubire

Nu uit să pun puțină iubire în tot ceea ce fac. Iubirea are cea mai mare valoare proteică, dă gust și purifică de toxine, nitrați, nitrați, oxalați și alți monștri sacri.

Scopul hranei

Care-i intenția care ne guvernează atunci când hrănim copilul? Îmi iau constant câteva momente să mă uit în interior. Este dorința de a avea un bebe grăsun; de a avea un bebe ca un alt bebe; de a demonstra ceva soacrei, soțului sau altcuiva; de a-i oferi copilului atât cât are nevoie în ziua respectivă, indiferent de cât și ce am gâtit, de cât timp și bani am investit; de a avea un bebe sănătos (atenție, un bebe slab sau gras nu indică o anumită stare de sănătate)? De exemplu, o anumită intenție ne va determina să ascultăm nevoile copilului sau să ne îndârjim să-l hrănim până când ne-am atins cantitatea propusă pe ziua respectivă. Nu vorbim despre statistici, vorbim despre copilul nostru. În cazul copiilor, scopul hranei este dezvoltarea fizică și mentală, în egală măsură. Parametrii pe care îi putem urmări sunt greutatea, înălțimea, vioiciunea, agilitatea și starea de bine, de fericire a copilului. Ce nu se încadrează aici ține de nevoile noastre personale și este util să nu proiectăm asupra copilului.

Ritualul mesei

Masa este un moment al întâlnirii, al liniștii și al dărurii corpului cu resursele necesare pentru funcționare. Focusul nostru și al bebelușului este necesar, pentru dezvoltarea unui obicei sănătos de a mânca, să fie pe mâncare. Ideal este să nu-l păcălim cu un desen animat și să-l hrănim în timp ce atenția lui este în altă parte sau să ne uităm la televizor, în timp ce cu o mână îl hrănim sau oricare alte acțiuni care determină un comportament inconștient al lui sau al nostru vis-a-vis de hrană. Ne putem juca, putem găti împreună, putem învăța culorile, putem atinge și putem mirosi. Orice este util, atâta timp cât suntem prezenți, am creat un mediu liniștit, lipsit de prezența unor stimuli exteriori puternici. Excepțiile sunt contextuale, dar atitudinea este cea care dă direcția. Unele dintre cele mai profunde momente de conexiune cu bebelușa au fost în timpul mesei. Momente în care am privit-o în ochi minute în șir și ea m-am privit la rândul ei, i-am comunicat că am grijă de ea, că sunt atentă și prezentă la nevoile ei, iar ea mi-a dăruit încrederea. Am stat așa conectate una le cealaltă și ne-am bucurat de noi și de simplitatea traiului nostru.

Independența

Este o altă direcție la care am fost atentă. Am eliminat teama că se va îneca, se va murdări sau că va rămâne cu foarte puțin la final și am înlocuit aceste gânduri cu încrederea că va mânca exact cât are nevoie, că este capabilă să mestece și că va căpăta rapid dexteritatea de a apuca bucățelele de mâncare. Am ales o combinație între autodiversificare/BLW și hrănitul cu piureuri, oferindu-i și ei o linguriță să experimenteze cu mine. La aproape un an, Sofia alege să mănânce singură, diferite texturi, culori, mărimi și de cele mai multe ori refuză să fie hrănită cu lingurița. Nu am ales numai autodiversificarea, probabil specialiștii in acest sistem ar spune că dacă nu-i singura metodă, nu-i deloc eficientă, pentru două motive: nu am găsit studii pe termen lung ale eficienței acestei metode și am dorit o tranziție treptată de la lichid-solid care să permită stomacului să se adapteze fără un stres pe care nu l-am considerat necesar.

Împreună

Mâncăm aceeași gamă de alimente, în același timp. Copilul copiază și înregistrează ceea ce vede în jur. Am siguranța că obiceiurile care-i rămân sunt cele autentice din casă, nu cele pe care i le administrăm, fără a ni le însuși. O voce din popor spune că în jurul vârstei de un an, copilul ar trebui să mănânce ceea ce mănâncă și adultul. Este mai comod așa pentru mine, iar ea deja îmi urmează exemplul. Am grijă ca unele alimente să le râșnesc sau să le mixez pentru ea, să adaptez cantitatea, dar mâncăm aproape la fel. Asta nu înseamnă pentru mine să fac rabat de la principiile stabilite pentru dieta ei. Nu. Am reanalizat dieta noastră, am ajustat și am rectificat acolo unde eram prea absorbiți de gust sau obiceiuri pentru a ne uita la ce este sănătos sau nu. Țin cont de faptul că ea este un copil în creștere, ceea ce înseamnă că are nevoie diferite față de un adult.

Diversificat

Am ales o alimentație lacto (lactate de capră)-ovo-vegetariană pentru Sofica, ocazional pește.

  • Dimineața – cerereale integrale/fructe proaspete/lapte vegetal/nuci/semințe sau ceva brânză fermentată/iaurt/ouă sau sucuri de legume/verdețuri. Pentru gust folosesc – pudră de roșcove, cardamom, vanilie păstăi, scorțișoară, coaja de la lămâi/portocale (bio).
  • Prânz – legume/leguminoase/zarzavaturi/cereale și/sau puțin pește;
  • Cină – după o discuție cu nutriționistul, am eliminat fructele și am ales să ofer preponderent proteină vegetală sau animală. Scopul principal este de a reduce mesele de lapte din timpul nopții.

Mâncăm ce vrem, diversificat și cu moderație. Fără zahăr (îndulcesc cu fructe dezhidratate, banane sau miere), sare (am înlocuit cu drojdie de bere), făină albă (făină integrală). Crud și gătit, sunt cam la 70/30 și tindem spre 50/50 în următorii doi ani. Alăptată la cerere în rest. Am urmat sfaturile lui Ruth Yaron (aici) despre momentele oportune introducerii alimentelor, ale Cristelei Georgescu, Elenei Pridie și Ligiei Pop despre meniurile și principiile vegetariene și am făcut o vizită la nutriționist pentru o evaluare a dietei.

Proaspăt

Pregătim și mâncăm. Nu gătesc pentru câteva zile niciodată. Gătesc înainte de masă, max. 30 minute pentru pregătire. Pe măsură ce trece timpul, hrana iși pierde din proprietățile inițiale și în loc să hrănească o minte activă, hrănește una statică. Cât mai mult gătit în casă (90%), cât mai puțin prelucrat termic (la aburi, fiert și biscuiți/plăcinte la cuptor) și procesat. Am selectat cu atenție sursele de unde am cumpărat legume, fructe, cereale semințe. Controlez ceea ce pot controla. Comand legume on-line de pe Piata Altfel, cereale și semințe de pe Dried Fruits, rețeauna Naturalia sau Tomatina. Duminica stabilesc meniul pentru săptămâna ce urmează.

Repere orare

Încerc să-i ofer un cadru fix, ancore pentru zburdălnicia creativă a copilăriei, iar orele de masă sunt utile atât pentru sănătatea ei, cât și pentru stabilitatea pe care o percepe în mediul familial. Așadar, încercăm să mâncăm în fiecare zi cam la aceleași ore. Ne ghidăm dupa orele 10/14/19. Momentan avem gustări de lapte de sân.

Simplitate și joacă

Nu gătesc complicat, aglomerat sau sofisticat. Combinații simple, procesare minim invazivă, maxim cinci-șase alimente diferite la un loc. Ne jucăm cu estetica, combinațiile și gusturile. Testăm texturi, mărimi, culori și gusturi. Pregătim o minte flexibilă, capabilă să schimbe perspectiva și să se muleze pe circumstanțe diferite.

Respect

Nu irosim mâncarea. Mulțumim Divinitității pentru oportunitate, îi oferim roadele muncii noastre. Ne bucurăm și apreciem ce și cât avem.

 

Voi continua într-o a doua parte a articolului cu informații despre vizita la nutriționist …

This Post Has One Comment

  1. Pingback: De ce autodiversificarea (diversificarea naturală) nu a fost alegerea potrivită pentru noi? - Disciplină de mamăDisciplină de mamă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *