Un alt principiu guvernant pentru noi în tot ceea ce facem, inclusiv în nutriție, este echilibrul. Așadar, am încercat să-i creez Sofiei o dietă echilibrată, în armonie cu nevoile ei și în respect pentru mediul înconjurător. Chiar dacă am făcut tot efortul pentru a mă documenta și a căuta surse avizate, îmi înțeleg limitările, de aceea am ales să apelez la un specialist pentru o evaluare a alegerilor făcute.

Știu că diversificarea făcută incorect poate crea intoleranțe sau alergii alimentare, apărute chiar peste ani, restricționa apetitul copilului pentru anumite alimente, produce carențe, afecta creșterea și lista poate continua. Aș spune că este o miză destul de importantă pentru orice mamă, de aceea recomand, mai ales după discuția de aseara cu medicul nutriționist, o vizită periodică pentru a trece alegerile făcute prin filtrul unui specialist.

Discuția cu domnul doctor a durat puțin peste două ore, timp în care am vorbit despre etapele dezvoltării copilului, repere pentru creșterea armonioasă, diferențe între nevoile copilului și cele ale adultului, principii dietetice general valabile, orarul meselor și nevoile organismului în funcție de o anumită perioadă a zilei și concret, analiza meniului zilnic al copilului.  Am plecat cu un mod de a gândi dieta ei, nu cu o dietă standard.

O dietă echilibrată

Concluziile analizei și sfaturile specialistului:

  • Ordinea alimentelor în hrana copilului – proteine/fibre/grăsimi/vitamine/minerale/carbohidrați sau într-o altă ordine de idei – nuci, semințe/fructe/legume/cereale/lactate și ouă/carne albă/carne roșie. Un alt principiu pe care l-aș adăuga aici – raportul 1-2-3. Fiecare masă să aibă următoarele proportii: la fiecare 1 parte grăsime, 2 părți proteină și 3 părți carbohidrat.
  • Hrană solidă oferită din 3 în 3 ore până la ora 20.0o, după care alăptată la cerere.
  • Ofer o cantitate prea mare de mâncare. O metodă foarte simplă de a măsura cantitatea este în funcție de palma copilului.

                  foto masurare

  • Cantitate mică de proteină în raport cu nevoile ei. În cazul de față, am înțeles părerea specialistului vis-a-vis de necesitatea varietății proteinelor, inclusiv cele de natură animală (ouă, lactate, carne). În schimb, am făcut o alegere vis-a-vis de consumul de carne, nu numai din punct de vedere nutrițional, dar și etic. În plus, m-am raportat și la efectul acestui aliment asupra minții. Așadar, aleg să ofer carnea cu moderație Sofiei și preponderent carnea albă.

Una dintre sursele revelatoare pentru decizia mea este Studiul China, de Thomas Campbell, pe care vi-l recomand pentru o  înțelegere a principiilor vegetariene.

Puteți citi și pe blogul Cristelei Georgescu o prelucrare a informațiilor pentru uzul profanilor în articolelele ei despre Goana după proteine.  Preiau din articolul ei citatul Prof. Joseph Millward: “Contrar acceptiunii generale, diferenta dintre sursele de proteina in ceea ce priveste superioritatea nutritiva a celei animale fata de cea vegetala este mult mai dificil de demonstrat si mai putin relevanta in nutritie.”

  • Combinații mult prea bogate în carbohidrați, de aceea am încercat împreună să găsim variante mai potrivite și redau mai jos câteva exemple:

               Mic dejun

               Fructe + semințe + sâmburi (migdale sau caju)

               Cereale integrale (până într-un an de folosit cerealele cu mai puțin gluten sau deloc – orez, ovăz, mei) + albuș de ou (unele  surse recomandă albușul după vârsta de un an, Sofia are 11 luni și un istoric lipsit de reacții alergice) + semințe

               Cereale integrale + brânză de capră + semințe

               Gălbenuș + avocado

               Cereale integrale + semințe + gălbenuș de ou

               Mei + semințe + lapte de soia + migdale

               Sucuri din legume – sfeclă roșie/morcov/lămâie

              Prânznăut/linte/fasole/mazăre/broccoli + morcov, țelină, păstârnac + verdețuri + carne sau pseudocereale (quinoa, amaranth, orez brun).

              Cinăfructe sau proteine (brânză de capră + fructe de pădure/albuș+avocado+usturoi/tofu+lipie etc).

  • Devansat micul dejun la ora 7, în loc de 10
  • De ales preponderent fructele bogate în fibre, păstrând echilibrul între fructele de sezon locale (pere, mere, fructe de pădure) și fructele de import (kiwi, ananas, mango).
  • Introducerea algelor în alimentația bebelușei poate aștepta până la 2 ani. Nu există studii în domeniul alimentației cu alge a bebelușilor.
  • Poate consuma germeni, vlăstari, salată.

Ca o concluzie, vorbele domnului doctor: „În final, copiii mănâncă ceea ce recunosc, alimentele al căror gust îl cunosc și ceea ce văd în casă.”

This Post Has 5 Comments

  1. Pingback: De ce autodiversificarea (diversificarea naturală) nu a fost alegerea potrivită pentru noi? - Disciplină de mamăDisciplină de mamă

  2. Elena B

    Părerea tradiționalistă a nutriționiștilor. Dacă nu primește copilul proteină animală, atunci clar nu primește suficiente proteine. Nu m-aș stresa foarte tare despre asta. Copilul meu nu a pus gura pe carne în viața lui și este bine sănătos, dezvoltat, inteligent. Și eu am fost mereu acuzată că fac experimente pe copil, chiar și de soacră-mea, dar așa simt că-i mai bine pentru el.

    1. Gust de Fericire

      Te înțeleg 🙂 Știu foarte bine prin ce treci. Mi-am propus să-mi păstrez mintea deschisă și să nu aleg o extremă din punct de vedere nutrițional. Chiar dacă unii ar spune că sunt deja la o extremă. Mă ghidez după bebelușă, dacă parametrii ei sunt în grafic, atunci sunt pe drumul cel bun. Altfel, caut și recalibrez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *