Astăzi strâng informații și sondez în suflet pentru a diversifica cel de-al doilea copil. Cu Sofia am pornit țintă către autodiversificare, dar, pe drum, mi-am dat seama că ni se potrivește mai mult o diversificare mixtă – piure și bucăți, treptată, dar fără a urma o schemă clasică. Am scris aici și aici despre procesul nostru.

Am tras linie și am observat de ce nu a fost pentru noi autodiversificarea metoda potrivită, deși beneficiile m-au cucerit din start (Diversificarea Naturală, Gill Rapley&Tracey Murkett).

Beneficii autodiversificare:

O alimentație mai sănătoasă pe termen lung

  • Studiile arată că bebelușii care au avut control asupra a ceea ce mănâncă încă de la început sunt capabili să mănânce exact cât au nevoie, pentru că nu li s-a impus o anumită cantitate, de aceea nu au fost supra-alimentați, așa cum se întâmplă cu mulți dintre bebelușii hrăniți cu lingurița. Mai departe, au încredere în capacitatea lor de discriminare și în instinctul de a alege hrana potrivită pentru ei. Sunt obișnuiți cu o multitudine de texturi și gusturi, acestea nefiind pierdute într-un amestec în piure.

Încredere în forțele proprii

  • Bebelușii sunt într-o etapa accelerată de învățare, când este important să le înlesnim accesul spre cât mai multe oportunități. Mesele sunt excelente contexte de învățare, pentru că le permit să-și îmbunătățească coordonarea mână-ochi, să-și exerseze dexteritatea, să învețe despre diferite arome și texturi. Mestecatul hranei îi ajuta la dezvoltarea mușchilor faciali, folosiți mai târziu pentru vorbit. Aproape tot ceea ce pot învăța de la jucăriile scumpe, pot învăța în timpul meselor. Își pot da seama ce pot ține în mână fără să strivească, cum pot ține ceva în mână fără să alunece. Învață despre cantități, forme, culori, greutate, consistență. Toate simțurile lor sunt implicare în proces.

Pasiv versus activ

  • Atitudinea pe care ne-o stabilim vis-a-vis de viață apare chiar în primii ani ai vieții. Aștept să decidă altcineva pentru mine, să mi se dea, să fiu ghidat, iar eu să stau calm în fotoliu și să aștept. Acesta este un mod pasiv de a te raporta la mediu, care nu sprijină bebelușul în a-și atinge potențialul vârstei, nici în a-și forma o relație proprie cu hrana. Sau aleg să explorez liber, să fiu lăsat să decid ce este sigur sau nu pentru mine, ce este potrivit sau nu. Este un exercițiu important de încredere între părinte și copil.

Teoria sună minunat, dar practica ne-a dat de furcă:

  1. N-am fost convinsă că la 6 luni stomacul unui bebeluș atinge maturitatea pe care stomacul unui adult a atins-o. Așa că nu am fost împăcată cu introducerea unor alimente, chiar dacă gătite sănătos, fără sare sau zahar, chiar de la început. Am preferat să urmez o anumită schiță, pentru a nu-i suprasolicita stomacul. Știu că teoria spune că bebelușul este capabil să discrimineze între ceea ce îi este util și ceea ce nu, fiind expert în propriul lui organism, dar nu mi-am permis experimentul.
  2. După 6 luni în care bebelușul consumă numai lichide, trecerea bruscă la solide mi s-a părut agresivă pentru stomacul lui. Sucurile gastrice la un bebeluș atât de mic nu pot fi comparate cu cele ale unui bebeluș de un an, de aceea stimularea lor am simțit să o fac treptat. Teoria autodiversificării spune că în procesul de masticație alimentul solid este mărunțit și amestecat cu salivă până ajunge să aibă consistența potrivită, dar în scaun găseam totuși bucăți integrale. Ceea ce m-a făcut să cred că aplic un stres unui stomac imatur încă, așa că am schimbat consistența, mergând treptat de la lichid spre solid.
  3. La 6 luni, pe când eu, în culmea dilemelor, studiam cu o carte de nutriție lângă ea, Sofia mi-a smuls para pe care o aveam în mână și a mâncat-o integral. În timp ce eu, șocată, mă uitam cum se descurcă. Apetitul acesta crescut m-a derutat, deși în cunoșteam de ceva vreme. Părea că bucățile îi provoacă o mare frustrare și nu reușesc să-i ostoiască nevoia. Am zis să încerc și alimentele pasate. I-am făcut un bol de piure pe care i l-am dat cu lingurița și pe care l-a înfulecat la propriu. Văzând această nebunie am mai încercat și alte dăți, iar ea mă trăgea de bol și deschidea gurița să-i mai dau. Decizia pe care am luat-o a fost de a combina bucățile cu alimentele pasate. Teoria spune că etapa frustrării este numai o etapă, pe care am fi putut-o trece, dar n-am reușit. Un alt hop a fost temerea mea că nu mănâncă suficient, pe care n-am învins-o.
  4. Se pare că nu m-am informat suficient sau n-am înțeles unele aspecte ale autodiversificării. Teoria metodei spune că este util să oferim lapte înainte de masa de solide. Astfel, bebelușul nu va fi frustrat când nu reușește sau nu va înfuleca riscând să se înece. Noi am înlocuit treptat mesele de lapte de la 10 și apoi de la 13 cu solide. Uneori cerea lapte după, alteori nu, dar nu i-am dat înainte de masă laptele, de teama de a nu mai fi interesată de solide, iar eu consideram că miza este să o obișnuiesc cu noi alimente. Neînțelegere mea a fost legată de faptul că cel mai bogat nutrițional pentru bebeluș este laptele matern, nu legumele, cerealele minune sau super-fructele și că procesul poate dura luni, nu trebuie să fie făcut în câteva săptămâni.
  5. N-am avut niciun exemplu în cercul de prieteni, pentru a vedea îndeaproape cum se pune în practică metoda autodiversificării.
  6. Fiind singură cu ea, mi-a fost greu uneori să curăț nebunia de pe scaun, de pe ea, din cameră și am preferat, din cauza oboselii, o variantă mai puțin “messy”.

Lecții înțelese și care vor dicta procesul diversificării Clarei:

  • Blândețe pentru ea, pentru stomacul ei și pentru mine. Nu ne grăbim nicăieri, nu ne confruntăm cu un organism bolnav, ci cu unul imatur. Așa că voi introduce alimentele mult mai treptat decât data trecută, așteptând să le exploreze în voie și cu multă blândețe, pentru că atât cavitatea bucală, cât și sucurile gastrice și intestinale funcționează la început la capacitate redusă.
  • Pentru a reuși să-ți alimentezi sănătos copiii, este necesar să reușești să te alimentezi pe tine de o manieră sănătoasă și echilibrată. Nutriția copilului nu se termină la un an, de acolo este un drum lung pe care îl parcurgem împreună la aceeași masă.
  • Vom folosi, în principal, alimente integrale, de sezon, locale și cât mai puțin preparate termic.
  • Încredere în copil și în capacitatea lui de a mă ghida să urmez ceea ce-i mai bine pentru el. Să nu forțez să mănânce suficient, să nu mă zbat să accepte toate alimentele, să nu-mi fie teamă că o zi fără solide va duce la malnutriție.

p.s.: Nu este un articol împotriva autodiversificării (diversificării naturale, baby led weaning, BLW), este numai povestea noastră. Întâlnim multe teorii, multe dintre ele la fel de valabile în mintea noastră, dar aplicăm ceea ce ni se potrivește.

Sursa foto – www.reallyrisa.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *