Trăim într-o lume care ne spune constant cum arată fericirea sau, mai degrabă, cum arată un om fericit și ce poți face să ajungi așa. Îmbracă-te așa, mergi în anumite locuri, bea așa ceva, folosește această pastă de dinți ș.a.m.d. Media ne spune că fericirea stă în a avea un atare lucru sau atare lucru, să ajungi la un anumit statut sau să obții un anumit lucru. Social, pare că este nevoie să fii o persoană realizată, cu un anume venit, căsătorit, cu cel puțin un copil, cu o casă a ta. Până atunci este nevoie să muncești, să te zbați.

Atunci, da, ești fericit. Sau nu?

Mintea își formulează o poveste despre fericire și o așteaptă exact așa cum și-a imaginat-o. Vine însă ziua când toate se aliniază și ar trebui să fim fericiți. Avem acea nuntă ca în povești. În ziua aceea nu plouă; surorile de mireasă te înconjoară în rochii asortate; rochia de mireasă îți vine perfect; dansul vostru oprește respirația invitaților; mâncarea este gustoasă și din plin, iar locația este de vis. Ca prin minune, toate sunt la locul lor, dar tu nu te bucuri. Unde este fericirea pe care o așteptai? De ce nu este așa cum ai visat?

Nuanțe de gri

Dacă fericirea nu este decât acea absolută, minunată, extactică experiență pentru tine, atunci ți-ai plantat semințele pentru o mare nefericire. Ți-ai lăsat mintea să proiecteze o iluzie, iar probabilitatea de a o găsi în realitate este foarte mică. De cele mai multe ori, este nevoie chiar să vezi bucuria aceea mică dintr-o mare de probleme, acea mică buruiană care crește contra munților de ciment și să te facă fericit. Ceva în mediul nostru nu va fi niciodată perfect, decât poate pentru o secundă, care va dispărea pe atât de repede pe cât a apărut.

Curge printre degete

În asemenea momente îți dai seama că fericirea este o loterie. Fie obiectul pe care îl urmărești nu mai este niciodată obținut, fie n-ai cultivat capacitatea de a te bucura de el, fie corpul, mintea, simțurile nu te sprijină să te bucuri de el. Sau, pur și simplu, nu ai chef.

Ți-ai găsit acel soț pe care îl doreai cu ardoare, cu care voiai să-ți faci o familie, dar tu nu poți avea copii, el este preocupat de carieră. Fericirea așa cum ți-ai proiectat-o nu mai apare. Dacă suntem atenți, cu ușurință putem trage concluzia că nu putem avea o fericire durabilă prin experiență. Constant, sunt o multitudine de factori care se schimbă și asupra cărora ai control limitat sau deloc.

Și, totuși, poți alege să te bucuri de ceea ce ai, acum. Da, poți avea mai mult, să fii mai mult, să fii văzut mai bine. Dar poți la fel de bine să te oprești pentru o secundă pentru a recunoaște ceea ce ai. Să te bucuri de momentul de acum, de aerul pe care îl respiri, de sănătatea ta, de familia ta și de tot ceea ce ai realizat. Acum, în ciuda imperfecțiunii inerente lumii în care trăim, fericirea îți este la îndemână. Poate fi o alegere.

Când nu o alegi, apare pe neașteptate

Fericirea este o scânteie, care apare în momentele nu așa de extraordinare precum te așteptai să fie cele care să-ți aducă fericirea. Observi copilul cum zâmbește și îți explică cu ardoare cum stau lucrurile în lume. Te uiți la forfota de la masă, la rutina zilnică. Deschizi geamul și pătrunde mirosul de iarbă de curând tunsă împreună cu aerul curat al dimineții. Și, deodată, ești fericit. Este o bucurie a momentului care te înconjoară. Este spontană, dincolo de minte, profundă. Pierzi o respirație și stai o vreme în acea stare.

Aceasta este viața care îți dă un indiciu. Îți spune că nu ai control asupra fericirii exterioare. Ea poate veni în orice moment, în orice context, iar tu nu poți decât să fii pregătit să o primești, s-o recunoști fără s-o judeci sau să o etichetezi. Doar s-o trăiești. Acea scurtă tresărire într-un moment ca oricare altul, care dispare așa cum a apărut.

Fericirea merge mână în mână cu nefericirea

Dar de cele mai multe ori, momentele mici, de bucurie, ne scapă. Ne ridicăm și alergăm în goana vieții, fără a le observa. Dar cu siguranță o simțim când vine după o perioadă de nefericire. Momentul acela când o durere amețitoare de cap dispare. Acea absență a durerii este fericirea absolută în acel moment. Ne întindem în pat și o savurăm,dar după ceva vreme devine obișnuință, uităm starea anterioară. Foamea apare, poziția orizontală nu mai este așa comodă, ne amintim toate lucrurile pe care le avem de făcut. Acum apare anxietatea, neliniștea, nefericirea din nou.

Dar există fericire continuă?

Am auzit de multe ori că fericirea durabilă este cea care nu ține de exterior, este cea pe care o găsești la interior. Cum așa? De exemplu, practicând meditația sau alte metode, mintea se poate raporta la realitate fără a o introduce într-o categorie sau alta, bine sau rău. Neavând o emoție, o judecată de valoare, deja atașată fenomenului, nu avem de ce să suferim. Observăm ceea ce se întâmplă cu ochi proaspeți, bucurându-ne de multitudinea de experiențe pe care viața ni le oferă, atunci când ni le oferă. Practic, nu mai alergăm după ceva, ceea ce necesită efort, uneori suferință, nu mai încercăm să păstrăm ceva, pentru că realizăm că este imposibil și că duce inevitabil la durere, nu mai încercăm să evităm ceva, pentru că avem impresia că ne va provoca suferință. Suntem în echilibru față de ceea ce viața are să ne ofere și aceasta este o formă de fericire mai stabilă decât toate celelalte.

Sursa foto – http://xellow.com/daily-life-tools/2013/10/27/how-to-get-rid-of-weeds-on-cement-cracks/

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *