La două dintre atelierele Oanei Moraru am vizionat Fluturele lui Austin/Austin’s Butterfly, un model de excelență în educație, care m-a marcat cu aceeși intensitate de fiecare dată.

În numai șase minute, Ron Berger îi sprijină să pătrundă tainele forței criticii constructive și a draft-urilor succesive. Povestea sau contextul este că Austin este un elev din clasa I-a, care locuiește în Boise și căruia i-a fost cerut să deseneze un fluture pentru un proiect ștințific, care urma să fie vândut pentru a obține fonduri pentru întreținerea habitatelor pentru fluturi.

Austins-Butterfly - 1

Ron prezintă elevilor șase desene, draft-uri, în efortul lui de a-i antrena într-o discuție pentru a  propune îmbunătățiri desenului. Progresul de la primul draft la ultimul este impresionant, purtând un puternic mesaj – copiii realizează că perseverența, efortul susținut, lucrul în echipă pot aduce rezultate remarcabile, dar și educatorii care privesc exemplul pot trage concluzia că de cele mai multe ori acceptă o lucrare de calitate slabă, pentru că subestimează capacitatea copiilor de a crea lucrări excepționale. Cu răbdare, claritate, observații critice, susținere, elevii sunt capabili de mult mai mult decât ne imaginăm la o primă vedere.

Exercițiul m-a marcat prin naturalețe, simplitate. Ron le vorbește copiilor cu tonul unui povestitor, nu al unui profesor, nu de pe o poziție de autoritate, ci de pe poziția unui colaborator. Aș spune de pe poziția unui maestru. Nu-i o miză, nu se dau premii, note, dar ar fi tare bine să dea o mână de ajutor unui alt copil. Nu stau în bănci, drepți, țepeni, ci lângă profesor, se mișcă, se agită, se emoționează. Toți sunt atenți, prezenți, colaborează. Și mai important, se bucură și vorbesc natural.

Dacă aș face o paralelă cu sistemul educațional românesc, așa cum a observat și Oana, nu se pune accentul pe achiziția de informații, câți fluturi sunt în lume, cum și cât trăiesc, ci se pune fundația achiziției de informații.

De ce este util proiectul?

  • Este un model foarte bun de observații critice și revizuiri, atât pentru elevi cât și pentru profesori.
  • Profesorul este doar un ghid, nu deține rezultatul sau procesul.
  • Este o relație naturală – cadrul potrivit copiilor, tonul apropiat, vorbește pe limba lor, fără tensiune, miză.
  • Critica constructivă – propuneri concrete pentru formă, lungime, ascuțimi, unghiuri, mărime, design interior, detaliu, culoare. Copiii sunt îndrumați să se uite în detaliu, să critice constructiv, să perseverze – se antrenează mușchiul observației, al spiritului analitic și critic.
  • Este o metaforă pentru a evidenția îmbunătățirile care pot apărea când perseverezi pentru copiii de grădiniță, dar și pentru elevi de liceu, de către educatori.
  • Programare neurolingvistică către perseverență – nu-mi iese din prima, fac mai multe drafturi/accept critica și sugestiile celorlați. La final, sărbătoresc împreună reușita în mai mulți pași.
  • Copiii primesc feedback pozitiv/validare – Uite ce a observant x/Uite ce a reușit când a ascultat.

PSVă recomand atelierele Oanei Moraru, pentru că răspund unor întrebări pe care, cu siguranță, și le pune orice părinte. Calendarul complet al evenimentelor din următoarea perioadă din București și din țară poate fi consultat aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *