Înainte de a intra în camera Sofiei, respir. Îmi iau două momente să mă uit în interior. Observ oboseala, dorința de a merge mai repede la somn, poate dorința de a fi lăsată în pace. Uneori îmi doresc să nu fie ea. Să fie un copil liniștit, obedient, să se joace singur în timp ce eu citesc sau scriu. Îi puteți spune exercițiu de mindfulness sau pur și simplu, un exercițiu de obervare interioară.

Îmi zâmbesc. Mă accept așa cum sunt. Nu sunt un părinte perfect, aleg însă conștient să mă dezbrac de așteptări sau etichete. Las lucrurile să fie cum sunt. Seara să-și urmeze cursul și eu să fiu deschisă ei, deschisă copilului care vrea să fie el. Intru. Am experiența altor dăți când am intrat fără să mă echilibrez, cu acel nu mai vreau, nu mai pot, întipărite în interior, chiar dacă declarativ susțineam altceva. Ea m-a scanat rapid și mi-a răspuns acelei stări într-un mod care mi-a accentuat oboseala sau nerăbdarea.

Clipele sunt lungi, dar anii trec repede

Așa îmi antrenez mintea pentru a spune Da, pentru ca și ea să-mi spună Da. Altfel, desi înarmată cu cele mai bune intenții și planuri educative, nu-mi găsesc partener de joc. Încet mă lepăd și de planurile de a o educa. Nu văd rostul decât acestor momente de deschidere, explorare, în care o privesc înflorind. Aceste momente sunt tot ce avem înainte ca anii să ne scape printre degete.

Dr. Daniel Siegel vorbește pe îndelete despre această atitudine receptivă în fața vieții numind-o Yes Brain în cartea cu același nume, care se cultivă. Când copilul este în atitudinea Yes Brain, este receptiv, relaxat, deschis, prezent și îi este clar ce are de făcut. Prin opoziție, No Brain sau starea reactivă, generează din partea lui niște reacții de luptă, fugă sau îngheț. Yes Brain pregătește copilul pentru o Atitudine flexibilă sau Growth Mindset în fața vieții, care-i va permite să-și modeleze exteriorul în funcțiile de nevoile și dorințele lui, pregătindu-l pentru bunăstare și succes. Despre acest tip de atitudine și cum o putem dezvolta, puteți afla detalii utile în acest articol.

Puteți testa ușor impactul unor simple cuvinte cu ajutorul unui experiment propus de Dr. Siegel:

Opriți-vă din ceea ce faceți. Lăsați deoparte ce țineți în mâini. Imaginați-vă că spun Nu. Îl repet de mai multe ori și apoi fac pauză. Apoi spun Da. Repet și faceți pauză. Observați ce simțiți când spun Nu și apoi când spun Da.

După care puneți o palmă pe abdomen și cealaltă pe piept. Respirați și schimbați palmele, după care repetați. Cum a fost? Ce ați simțit?

Un singur cuvânt te poate conduce către o stare reactivă sau către una receptivă. Chiar dacă nu o spui în cuvinte, starea ta interioară îi transmite copilului ce are de știut. Iar într-o stare reactivă, un copil nu dorește să învețe, să fie ghidat, își blochează creativitatea și curiozitatea. Pe când, într-o stare Yes Brain devine receptiv la ceea ce ai de spus, se poate sincroniza ritmului tău sau se poate deschide pentru a primi informația și ghidajul. Este prezent, armonizat și în rezonanță cu tine, pentru că are încredere în tine.

Prin cultivarea acestei atitudini mentale, copilul își va dezvolta cei cinci stâlpi care îl vor sprijini să navigheze lumea:

Intuiția

Sau acea busolă interioară care îi spune cum stau lucrurile de fapt într-un anumit moment și ce are de făcut. Capacitatea de a-și asculta instinctul pentru a-l ghida.

Empatia

Sau înțelegerea că este o ființă socială conectată cu alți oameni, iar pentru a juca acest rol este necesar să dezvolte treptat cele cinci aspecte ale empatiei: capacitatea de a fi disponibil să rezoneze cu o altă persoană; capacitatea de a fi capabil să înțeleagă perspectiva celuilalt și să se pună în pantofii lui; înțelegerea cognitivă a contextului celuilalt, a întregii lui povești.  Mai mult, va dezvolta compasiunea față de greutățile celorlalți, dar și bucuria de a-i vedea reușind.

Rezistența

Sau capacitatea de a trece peste obstacole, de a căuta oportunități pentru a reuși, păstrând încrederea că viața îi va oferi ce are de primit pentru a evolua.  Nu din prima, nu imediat, dar pas cu pas va ajunge acolo, pentru că știe că poate și că-i posibil.

Echilibrul

Va fi capabil să jongleze cu emoțiile, așa încât să păstreze echilibrul, fără a se închide emoțional sau a fi copleșit de ceea ce simte.

Înțelegerea că-i parte a unui întreg

Deși social împins către competiție sau chiar determinat să distrugă reușita celuilalt pentru a ieși el în față, adoptând o atitudine deschisă va înțelege că suntem profund interconectați unii cu ceilalți, iar cu toții suntem parte a aceluiași întreg. Nu putem reuși decât împreună, iar când pierde unul, cumva pierdem fiecare dintre noi.

Credit foto –  Hugues de BUYER-MIMEURE @ Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *