Nu putem nega evidența, suntem astăzi global într-o competiție acerbă de la nivel individual până la nivelul continentelor.

Competiția nu este inerentă naturii umane

Așadar, deși la o primă vedere competiția pare inerentă naturii umane, la o privire atentă observăm că nu este așa. Supraviețuirea este parte intrinsecă a individului, iar competiția este o impunere artificială cauzată de paradigma insuficienței. Practic, concurăm pentru că noi credem că este singura cale pentru a supraviețui. Este oare un mit social? Ce este absolut necesar supraviețuirii și la ce nivel duce concurența ideea despre supraviețuire? Sunt oare toate resursele limitate? Este timpul? Nu le limităm voit pe unele pentru a menține jocul? De exemplu, banii. Lumea materială nu răspunde credințelor noastre limitative permițându-ne să experimentăm ceea ce suntem convinși că este realist să trăim? Aș vrea să reflectăm împreună la aceste întrebări, pentru că am convingerea că și cea mică crăpătură în acest sistem solidificat va permite altor credințe să pătrundă.

Este competiția ceva rău?

Mulți dintre noi am crescut și ne-am format într-un mediu competitiv, unde a fi numărul doi nu era o soluție. De aceea, găsim astăzi extrem de dificilă ieșirea dintr-un tipar de gândire din care suntem parte. Puși în fața acestei discuții, ne punem cu o oarecare reticență întrebarea: Este competiția ceva rău? Pentru a răspunde ar trebui, în primul rând, să facem diferența între competiția constructivă (sănătoasă, generatoare) și cea distructivă (nesănătoasă, agresivă).

Competiția constructivă pleacă de la atitudinea individului, care este stimulat să scoată ce este mai bun din el pentru un scop comun. Fie că este o acțiune pentru a face mai bună viața familiei sau o invenție care va schimba lumea, cel care o realizează evoluează în acest proces, iar la nivel global nu distruge, ci creează. Pe de altă parte, competiția distructivă este aceea care te determină să-ți înfrângi adversarul, de a fi mai bun decât el cu orice preț, de a urmări un scop exclusiv egoist, care nu aduce valoare adăugată celorlalți, ci numai ție sau unui grup restrâns.

Așadar, este oare necesar să renunțăm la competiție sau să o recreăm de la faza de concept până la punerea în practică? Atâta vreme cât mecanismele competitive sunt potențate într-un context bun, competiția poate fi catalizatorul pentru ca viziunile să prindă viață și potențialul creativ să fie folosit la cel mai înalt nivel.

Competiția de tip nou este deja prezentă la nivel global

Ieșind din sfera puțin filozofică, vă pot oferi un înlocuitor tangibil pentru concurență: Colaborarea. La nivel individual, colaborarea pune experiența, pregătirea, mințile la un loc pentru un scop comun. Fiecare pune o cărămidă pe care celălalt se urcă și echipa merge împreună spre un rezultat cu totul nou. Ne sprijinim unii pe ceilalți, ne folosim resursele la comun, ne motivăm și ne ambiționăm.  Colaborarea o găsim de la familie, cartier, oraș, țară, până la nivel global.

Blue Ocean Strategy este una dintre cele mai influente cărți pentru analiza paradigmei economice actuale, dovedind că în ultimile zeci de ani competiția “albastră” câștigă teren în fața competiției „roșii”, venind cu exemple extrem de variate, de la Cirque de Soleil la vinul albastru. Ideea centrală a acestei cărți este că paradigma înfrângerii competitorului este înlocuită de cea a creării unei afaceri aducând o satisfacție superioară individului pentru o gamă de nevoi.

Muhamad Yunus a revoluționat lumea prin dezvoltarea conceptului de antreprenoriat social și crearea în Bangladesh, în rândul celor mai sărace comunități ale lumii, a Grameen Bank. Cei mai săraci locuitori ai comunității (cerșetorii fiind o categorie importantă) au devenit clienții băncii, care a acordat credite de ordinul miliardelor de euro și are o rată de recuperare de peste 95% de la înființare. Fondatorul acestei bănci spune că a studiat cu mare atenție și în mare detaliu sistemul financiar global, poate cel mai competitiv, și a făcut exact invers decât ceea ce fac bancherii clasici.

Printre cele mai recente exemple este și cel al profesorului Otto Scharmer, care a înființat U Lab Institut în cadrul MIT. Otto, în cartea sa “Leading from the emerging future: From Ego-System to Eco-System Economies”, studiază evoluția paradigmei globale și constată ca modelele actuale bazate pe competiție și grupuri de interese creează niște dezechilibre sociale și de mediu uriașe, care nu mai pot fi susținute. Schimbările climatice, migrația, terorismul sărăcia globală și epuizarea resurselor naturale sunt fenomene apărute în perioada în care concurența a condus întreaga lume. În schimb, autorul propune un nou mecanism bazat pe colaborare și conștiență, care presupune că singurul mod de dezvoltare care poate satisfice nevoile actuale ale omenirii este acela bazat pe colaborarea oamenilor, a societății sau a mediului de afaceri.

Deși, astăzi, concurența este mult mai răspândită decât colaborarea, cea de a doua este pe un trend crescător și vom asista la o inversare a celor două ca pondere.

S-ar crede că remarca de mai sus este doar un vis, și totuși … Hai să privim cum acționează competiția și colaborarea la nivel global. Un exemplu la îndemână este industria farmaceutică care este într-o continuă competiție pentru a descoperi cel mai nou medicament care va eradica x, pentru a face y venituri, care vor ajunge în mâna a câțiva. Din punct de vedere social, pierdem resurse concurând, facem aceleași acțiuni pentru același scop, dar fără comunicare. În final, resursele unor companii în acest demers vor fi fost complet irosite, costul medicamentului va fi mult mai mare și, în concluzie, accesul individului la el mai scăzut.

Alternativa, la nivel de embrion încă, dar existentă, este să ne întoarcem la natură. V-ați întrebat vreodată cum se strâng păsările în stoluri? Cum construiesc furnicile niște structuri fantastice? Practic, au acces la inteligența colectivă bazată pe inteligența individuală înregistrată într-o bază de date, fără a avea o autoritate centrală, administrată de către rețea într-o manieră organică pentru binele tuturor. Sună utopic? Amintiți-vă de Wikipedia, o resursă fantastică bazată pe colaborarea spontană la nivel global pentru beneficiul tuturor. Vă las pe voi să analizați Tehnologia Blockchain, pentru a avea acces la un alt tipar de gândire și să vă imaginați ce ar însemna distribuția către bază a resurselor, Facebook sau Uber deținute de fiecare dintre noi cei care contribuim.

Concurența nesănătoasă dezumanizează și nu susține dezvoltarea optimă a potențialului uman.

Să ne zdrobim unii pe ceilalți prin concurență nu este numai cea mai puțin eficientă cale pentru dezvoltarea potențialului uman, dar este una distructivă. Distrugem mediul, irosim resursele, ne distrugem unii pe ceilalți. Deși unii dintre noi ajungem să deținem controlul asupra unor resurse, procesul dezumanizează. Nu cea mai bună variantă a noastră este cea care controlează, ci omul, grupul de interese sau țara, care a făcut concesiile care trebuiau făcute pentru a-și atinge scopul.

Dacă ne gândim la lumea pentru care pregătim copiii, să ne gândim la lumea în care vrem să trăim, care contribuie cel mai mult la creșterea noastră globală, nu la cea evident limitativă actuală. Educația este pentru viitor, iar copiii sunt cei care vor da viață acelui viitor. Deja sunt sisteme educaționale care s-au adaptat acestui trend, iar copiii de astăzi vor interacționa cu copiii formați de acele sisteme. Tehnologia a micșorat lumea, suntem cu toții la un click distanță. Dacă încă tot ceea ce am enunțat pare la o distanță de neatins de noi, putem vedea și la nivel național embrionii schimbării în sistemul educațional. Viziunea s-a schimbat deja la nivelul unor grădinițe și va continua în deceniile următoare cu tot sistemul de învățământ sprijinită de inițiative precum Zburd – Educație prin Coaching și alte programe din mediul privat.

Astăzi avem o alegere importantă de făcut: rămânem tributari unui trecut limitativ sau alegem să fim unul dintre contributori pentru acest viitor care se conturează în timp ce vorbim?

This Post Has 3 Comments

  1. Pingback: Concurența sănătoasă vs. Concurența nesănătoasă - Disciplină de mamăDisciplină de mamă

  2. Pingback: Concurența sănătoasă vs. Concurența nesănătoasă | Disciplină de mamă

  3. Pingback: Cum trecem concurența la un alt nivel? | Disciplină de mamă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *