Deși multă cerneală electronică s-a consumat în sprijinul mamelor care doresc să alăpteze, sabotorii magiei alăptării au încă multă forță și reușesc de multe ori să zădărnicească procesul.

Unde stau ascunși sabotorii?

  1. În primul rând în noi, mamele

Am uitat că suntem cele mai bune mame pentru copiii noștri și că avem o legătură unică cu aceștia. Suntem indestructibil conectați. Comunicăm non-verbal într-un mod misterios. Așa că niciun medic, nutriționist, terapeut nu va știi mai bine decât noi limba copiilor noștri. Ei ne spun, dacă ascultăm atent, când le este foame, când au nevoie la baie, când ceva îi deranjează. Nu-i nevoie decât să reducem bruiajul de fond și să ascultăm.

Suntem niște femei complete, capabile să avem grijă de puii noștri, puternice și sănătoase. Să dăm sonorul mai încet și acestui zgomot mediatic despre cum laptele praf are mai multe proteine, ca nu mai suntem capabile să naștem așa cum am făcut-o secole la rândul, că avem nevoie de numeroase instrumente și gadget-uri pentru a avea grija de minunile noastre pentru a auzi vocea bunului simț. Chiar statistic vorbind, putem naște natural în majoritatea cazurilor, dar lăsăm poveștile de groază susținute colectiv să ne sperie și ne uităm forța. Suntem deconectate de la adevărata noastră natură. Putem alăpta exclusiv până la 6 luni și în completarea hranei solide până la 2 ani aproape toate. Tot ce-i nevoie este să renaștem pentru a ne lua puterea înapoi. You know the song.

                     …. You can bend but never break me
‘cause it only serves to make me
More determined to achieve my final goal
And I come back even stronger
Not a novice any longer
‘cause you’ve deepened the conviction in my soul …

  1. Lipsa pregătirii prenatale

Instinctul are rolul lui, dar nu mai este un ghid complet în societatea contemporană. Nu mai trăim în natură, în mișcare, exprimând esența feminină (uneori chiar ne-am antrenat să fim bărbați), în contact cu generații de femei care și-au cunoscut puterea. Cunoașterea noastră naturală este alterată de interesele industriilor farmaceutice, medicale, alimentare, de nereușita multor mame și de un amalgam de emoții. Așadar, avem nevoie să filtrăm atât rațional, cât și instictiv informația care vine spre noi. Aceasta înainte de a naște, când oboseala și responsabilitatea unei vieți noi nu ne-au copleșit încă. Cursurile Renașterea, ale Dittei Depner, sunt complete și utile oricărui cuplu la început de drum.

  1. Modul în care alegem să naștem

În puține cazuri nu este o alegere, dar în majoritatea cazurilor este. 74% din femeile din București au născut prin cezariană în ultimul an. Din păcate, în majoritatea cazurilor, fiind vorba de o intervenție chirurgicală, copilul nu este imediat pus la sân, deși posibilitatea nu-i exclusă. Din păcate, nici lactația nu se instalează întodeauna de la sine, chiar și în cazul nașterii naturale, așa că bebelușul este hrănit de câteva ori consecutiv cu lapte praf, iar noi, mamele, suntem parțial deconectate de acest proces. Chiar dacă sunteți nevoite să suplimentați, alimentarea cu seringa sau SNS-ul fac drumul către alăptarea exclusivă mult mai ușor.

Provocările aici pot fi diverse și ajutorul unui specialist crucial. Sunt o multitudine de căi naturale pentru instalarea lactației, de la un masaj special pentru stimularea sânilor, la suplimente naturale (More Milk Plus), spirulină, ceaiuri din schinel și alte diverse combinații.

Odată începută alăptarea, recalibrarea cu nevoile nutritive ale bebelușului presupune o infinită răbdare și măiestrie. Chiar dacă au trecut numai două sau trei zile, un nou obicei s-a instalat și o ființă incredibil de mică este ghidată spre un alt stil de viață.

  1. Puseele de creștere

În anumite perioade, ritmul de creștere a bebelușului este accelerat (din păcate, primul vine chiar în timp ce ne străduim să revenim la alăptarea exclusivă după instalarea laptelui). Am folosit aplicația Wonder Weeks achiziționată de pe Itunes pentru a monitoriza aceste salturi, dar sunt convinsă că există și alte surse de informare la care să apelați. În aceste perioade, bebelușul este mai înfometat și vrea să stea mai mult la sân, este mai agitat și uneori plânge neconsolat, doarme mai puțin și în intervale scurte. Este o perioadă solicitantă atât pentru bebeluș, cât și pentru mamă.

În primul rând, e nevoie să relaționăm cu această etapă exact așa cum este, fără a ne raporta la etapa de acalmie precedentă. Nu se întămplă nimic rău, nici cu noi, nici cu bebelușul. Vom schimba orarul de alăptare, oferind sânul ori de câte ori este solicitat și oricât este solicitat. Ne punem complet la dispoziția bebelușului. Sânii se vor adapta destul de repede și vor produce suficient de mult lapte să facă față cererii. Nu vor mai avea timp să se întărească și vor părea moi continuu, ceea ce ne va duce cu gândul că nu mai avem lapte. Atenția la acest gând sabotor. Oboseala ne poate afecta și ea ducând la scăderea producției de lapte. Acum este momentul să lăsăm orice altă activitate deoparte și să ne focusăm pe nevoile bebelușului. Orice ajutor este binevenit, atâta timp cât nu cauzează un stres mai mare. Cu tot efortul nostru, bebelușul poate uneori plânge neconsolat, iar ceea ce putem face este să nu luptăm cu acest plâns. Exteriorizarea emoției este utilă sănătății copilului. Deși este iritant, după ce ne-am asigurat că am epuizat toate variantele de a spori confortul celui mic (contactul piele pe piele, purtatul într-un sistem ergonomic, mișcarea, aerul cald pe burtică, înotul cu colacul în cadă, reducerea completă a factorilor stimulatori din mediu), vom oferi spațiu de expresie acestei frustrări.

  1. Familia

Plânsul bebelușui este un motiv de frustrare și discordie în familie. Ideal este ca mama și copilul să-și urmeze nestingheriți legătura biologică, dar bunicii, tătici, nașii și alți alții au și ei o părere. Obosită, frustrată, nemaiavând capacitatea să se mai conecteze cu nevoia autentică a bebelușului, mama urmează sfaturile din exterior.

Deși binevoitori, aceștia conving mamele că nu au suficient de mult lapte sau că laptele nu este suficient de bun și susțin introducerea “unui biberon de lapte praf” care să pună capăt agoniei bebelușului, ignorând alte multe motive care pot sta la baza plânsului. Calitatea laptelui poate varia dintr-o multitudine de motive, primele fiind gândurile mamei, apoi nutriția și programul de odihnă. Ironic, stresul prin care mama trece încercând să reconcilieze părerile care o copleșesc, nu numai că-l transmite bebelușului, care este și mai iritat, dar este un factor care poate duce la scăderea lactației.

Acest un biberon se transformă treptat în încă unul și încă unul, iar curând sânii nu mai produc pe măsura nevoilor reale ale bebelușului și treptat apar o desincronizare a mamei cu bebelușul. Util este să anticipăm unele din aceste sincope și să discutăm cu familia înainte de a ne confrunta cu ele și să creăm un spațiu intim al nostru cu bebelușul care să ne sprijine să luăm decizia corectă.

  1. Atașarea incorectă

Adoptată poziția Madona în alăptare, bebelușul pus cu gurița la sân, nu garantează o atașare corectă. Este nevoie să ne informăm înainte sau să fim ghidate de un specialist. Altfel, ne putem rapid confrunta cu un bebeluș care se satură mai greu, pentru că debitul este obstrucționat și petrecem din ce în ce mai mult cu el la sân sau cu un bebeluș plângăcios, care înghite mult aer (atenție la frenul lingual) și nu mai vrea să încerce. Sânii pot deveni dureroși, sensibilizați și în tăcere începem să ne temem de ora mesei și să căutăm soluții alternative.

Informația corectă este esențială:

  • Gura larga deschisă (unghi mai mare de 120 grade) acoperind mai mult decât mamelonul
  • Buzele răsfrânte similar cu cele ale unui pește
  • Capul ușor înclinat pe spate cu bărbia presând sânul
  • Gura bebelușului formează un vid cu sânul (nu scapă frecvent sânul din guriță, nu lasă laptele să curgă pe margini)
  • Înghițitul se aude constant
  • Sfârcul nu se deformează sau se albește după supt, durerea nu e parte din proces

Un video util găsiți aici.

  1. Sfătuitorii incorect informați

Din păcate, dacă nu ne alegem cu grijă sursele de informare, cădem în capcana unor specialiști sau nu, care ne vor sugera să oferim bebelușului nediversificat apă sau ceai (uneori chiar îndulcit) ignorând posibilele efecte secundare. Vor analiza ritmul de creștere a bebelușului și ne pot sugera că laptele nostru nu-i suficient de nutritiv sau în cantitate suficientă, propunând laptele praf sau o diversificare prematură. Singura variantă de a evita această capcană este să consultăm mai multe surse simultan și să mergem deja cu un minim de informații către un specialist. Pentru mine o sursă utilă de informare mi-a fost consultantul în alăptare, Adina Păun și apoi Grupul Sprijin pentru Alăptare Sibiu administrat responsabil și eficient de o mămică pentru care filtrarea și oferirea informațiilor corecte pentru alăptare este un job full time, Corina David.

  1. Evenimentele neplăcute

Ragade, mastita, angorjarea sânilor, canalele înfundate, durerile de sân, spasmele sau sindromul Raynaud, infecțiile, greva suptului, colicii etc. În cele mai multe cazuri, aceste evenimente nedorite stau la baza întreruperii alăptării sau suplimentării cu lapte, când, cu ajutorul unui consultant în alăptare bine pregătit acestea pot fi depășite cu succes.

9.       Nu în ultimul rând, fuga de maternitate

Realitatea după apariția bebelușului este complet diferită de cea de dinainte. Nu mai avem același corp, timp pentru prieteni, timp pentru noi, relația cu soțul se schimbă, rolurile se schimbă, statutul nostru se schimbă. Ne putem relaxa în această nouă paradigmă sau putem alerga să ne recăpătăm rapid silueta de dinainte, încercând diferite cure de slăbire, sport în exces sau deprimându-ne la vederea noastră în oglindă. Putem goni cu copilul în brațe pe la terase, cafenele și mall-uri încercând să ne ducem viața așa cum era obișnuite. Putem tânji după statutul profesional și încerca să ne întoarcem rapid la serviciu. Sau, alternativa, putem să ne bucurăm de schimbare, trăind noua etapă așa cum este, fără a o compara cu alta și fără a ne dori să fim cineva ce la momentul respectiv nu suntem.

Aveți încredere în acea voce puternică care se aude când sabotorii sunt reduși la tăcere. Voi doi știți ce-i mai bine pentru voi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *