Observ cum de foarte multe ori limbajul îmi este pe pilot automat. Copilul face ceva și arunc un Bravo sau un Foarte bine, draga mea, adaug un zâmbet și continuăm să ne jucăm. Într-o zi însă, când Sofia a desenat un mare cerc, mi l-a arătat, dar eu cu mintea în altă parte am dat numai din cap în semn de aprobare, am înţeles cum îmi sunt primite cuvintele.

Sofia m-a întrebat surprinsă:

  • Bravo, da?!
  • Știi că apreciez și dacă nu spun bravo, nu? tresar eu din adormire.
  • Da, da, dar bravo? insistă ea.
  • Dar ce înseamnă bravo pentru tine, mami? încercând să-i captez privirea.
  • Bravo înseamnă că e bine.
  • Și dacă nu spun bravo? întreb curioasă.
  • Trebuie să spui.
  • Dacă nu spun?
  • Plâng atunci.
  • Dar mami n-o să fie mereu lângă tine să te aprecieze. Ce faci atunci?
  • Nu ştiu. Nici tati?
  • Poate nici tati.
  • O să fiu singură, singură?
  • Da.
  • Atunci nu mai fac nimic.

Ce s-a întâmplat?

Am golit cuvântul de conținut. A devenit un automatism și pentru ea, unul care-i spune că sunt prezentă în jocul ei, că observ ce face sau că o observ pe ea. Am ajuns aici pentru că uneori sunt atât de adormită încât nu sunt capabilă să ofer altceva decât câte un Bravo sec.

Am citit că nu-i cea mai bună variantă să folosești superlativul în orice situație, pentru orice acțiune. Nu mai comunică nimic, devine un automatism pe care copilul îl așteaptă de fiecare dată. Dar m-a lovit această filozofie când am auzit replica din partea ei.

I-am setat așteptarea de a primi constant o confirmare exterioară pentru a ști că este pe drumul cel bun. Nu i-am oferit o observație pe baza căreia să poată construi, să-i ofere măsura progresului făcut. Deși util este să oferi feedback exact, pentru a ști ce poate îmbunătăți, să apreciezi efortul, atenția, focusul, culorile alese, perseverența etc., am limitat conversația la un cuvânt stereotip. Nu i-am direcționat atenția să observe împreună cu mine detaliile, să o sprijin pentru a dezvolta gândirea critică și analitică.

În schimbul unui cuvânt aruncat, nişte observaţii naturale, sincere, ar putea-o ghida să-și găsească motivația interioară. O pot sprijini să se autoevalueze, să-și caute singură repere și să se simtă bine când ajunge acolo, chiar dacă eu nu mai sunt să-i arunc un suprasaturat Bravo.

Ce-i spun acum în loc de bravo/foarte bine/super când vreau să mă rezum la un singur cuvânt?

Uimitor

Uluitor

Impresionant

Briliant

Strălucit

Sclipitor

Irezistibil

Năucitor

Epic

Senzațional

Formidabil

Fabulos

 

Iconic

Impecabil

Inspirat

Lăudabil

Legendar

Notabil

Perfect

Rafinat

Minunat

Adverbial

Excepțional

Nemaipomenit

Provocator

Emoționant

Mișcător

de Neuitat

Vibrant

Grozav

Extraordinar

Strașnic

Neobișnuit

Fantastic

Teribil

Unic

Dacă nu ştie ce înseamnă un cuvânt sau altul, este un bun prilej să-l înveţe.

Sursă foto – http://www.wikihow.com/Reward-Your-Child-for-Good-Behavior

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *