Privesc în jur cu stupoare cum uneori noile vieți sunt primite cu tristețe. Vestea primei mele sarcini a fost primită cu bucurie de familie și cu tristețe în mediul profesional, iar a doua, cu reticență de familie și cu un neașteptat “ce îți mai trebuia” în mediul profesional. Odiseea traiului unei însărcinate l-am documentat într-un alt articol. Pe teren, societatea zice NU, așa că mă întreb și eu astăzi, ce mai facem cu atâția copii, n-avem destui?

Statisticile contrazic crezurile sociale, dar omul de rând își urmează drumul ignorând orice soi alarmist de clasament. Așadar, se pare că în 1991 s-au născut cu 70% mai puțini copii decât în 1989, iar până în 2050 ne putem aștepta la o scădere a populației de până la 16 milioane de locuitori. Nu numai în România se întâmplă acest fenomen, sporul natural a început să scadă de acum 50 de ani în Europa de Vest, Olanda, Belgia și Regatul Unit. La nivel mondial, România se situează pe penultimul loc la capitolul natalitate, iar în Europa, pe la mijlocul clasamentului.

O fi grav? Să ne batem capul?

La o primă vedere, în momentul în care o societate produce mai mulți pensionari decât persoane în sectorul productiv, bugetele statului simt presiunea. Chiar dacă vârsta de pensionare se schimbă, o persoană în vârstă nu mai are energia uneia tinere. Așadar, în prima fază, cheltuielile cu pensiile cresc.

Multe scenarii pot fi gândite pentru această nouă realitate, dar niciunul nu a fost testat și demonstrat ca viabil în acest moment. Pot fi absorbite fonduri din alte sectoare pentru o perioadă, dar ulterior inevitabilul se va produce și pensiile vor scădea sau pot, într-un scenariu sordid, să dispară pentru anumite categorii ale populației și poate chiar deloc. De reținut este că pe fondul unei descreșteri economice, cauzată de diminuarea forței de muncă, potențialul economic scade în toate sectoarele.

Într-o altă ordine de idei, o populație îmbătrânită consumă mai multe servicii medicale, iar aceasta vine pe fondul previziunilor care susțin o scădere a stării de sănătate a populației în următorii ani cauzată de un stil de viață nesănătos (mâncat în exces, sedentarism și abuz de substanțe nocive). Așadar, cel mai probabil, o bucată considerabilă va fi direcționată către sectorul medical și pensii, diminuând resursele pentru cercetare, dezvoltare sau educație.

Demograful Robert Sassone a observat că o țară cu o populație îmbătrânită reflectă caracteristicile vârstei populației dominante  – nevoia de o siguranță crescută, este mai puțin progresivă și dinamică, rigidă. Așadar, deși unii specialiști susțin că inovarea tehnologică ar putea să susțină acest deficit al populației tinere, de fapt, tinerii sunt promotorii inovației, pe când vârstnicii au dificultății în a se adapta unui mediu tehnologizat. Îmbătrânirea aduce cu ea un oarecare conservatorism, atât în deschiderea unei afaceri noi, schimbarea locului de muncă sau a investițiilor.

Dacă schimbăm perspectiva, pe fondul penuriei, nou-născuții de astăzi vor avea acces la mai multe locuri de muncă, probabil mai bine plătite, la mai multe locuințe. Dar bucuria lor nu va fi de lungă durată.

Dar cum am ajuns aici?

Stilul modern de viață a creat o societate incompatibilă cu un număr mare de copii sau chiar cu copiii în general. Suntem clar mai productivi dacă avem mai puțini copii sau deloc. Știm cu toții că aceștia vin la pachet cu multe costuri, inclusiv succesul profesional sau material. Scăderea normelor religioase, pe fondul lipsei praticanților tineri sau a neîncrederii în reprezentații bisericii, lasă loc teorilor pur materialiste, goanei după confortul individual, consumului excesiv de bunuri și serivicii sau explorării sexualității. Așadar, ne dedicăm carierelor și lăsăm copiii deoparte sau pe mai târziu.

Asta așa la o primă vedere, dar dacă ne uităm în profunzime, este oare decizia de a avea copii una individuală, care ține seama numai de circumstanțele personale sau mediul este un factor relevant? Pot comunitatea sau statul influența natalitatea? Oamenii de știință au ajuns la concluzia că fiecare dintre acești actori joacă un rol, dar nu au reușit să găsească încă o rețetă a succesului universal valabilă.

De exemplu, dacă până acum teoria tranziției demografice era folosită pentru a face previziuni, bazându-se pe faptul că natalitatea scade pe măsură ce un stat este mai industrializat sau modernizat, recent teoria a fost combătută de demograful Mikko Myrskyla. Acesta susține că odată depășit un index al dezvoltării umane (IDU), un indicator compus care măsoară speranța de viață, gradul de alfabetizare, educație, standardul de viață și calitatea vieții, de 0,86, fertilitatea crește, după care se stabilizează la un anumit nivel, încă greu de preconizat. Japonia, țara care portretiza un dezastru din punctul de vedere al scăderii natalității, pare să respecte teoria lui Myrskyla și să revină încet la un trend ascendent.

Așadar, întrebarea care a stat mulți ani pe buzele oamenilor de știință legată de capacitatea statului de a crește natalitatea este la fel de validă astăzi ca întodeauna. Direct sau indirect, mediul pare să aibă un impact asupra noastră. Observăm momentan cum schimbările legislative din domeniul indemnizației pentru creșterea copilului aduc cu sine gânduri și discuții despre a aduce pe lume o viață. Dar deși o măsură dă rezultate pe hârtie, în realitate aceasta se confruntă cu etapa de dezvoltare a unui stat, circumstanțele personale, categoria socială, nivelul educației, crize din domeniul sănătății, alte măsuri legislative și lista poate continua.

România, fiind o țară în dezvoltare, pentru a vedea o creștere rapidă a natalității este nevoie ca politicile economice să fie punctual țintite pentru acest impact. Și zic eu, atent gândite, pentru că aceste măsuri punctuale, venite pe fondul instabilității economice, pot cauza mai multe cheltuieli indirecte pentru stat cu sănătatea sau serviciile sociale. Practic, în cazul indemnizațiilor minime, în locul banilor sau parțial, pot fi oferite tichete pentru achiziția scutecelor, hranei și a altor obiecte necesare copiilor. Astfel, ne putem asigura că indemnizația pentru creșterea copilului nu devine un scop în sine. Istoria recentă a României ne-a demonstrat că dacă o politică nu este gândită pe termen lung, poate genera numeroase alte disfuncționalități, cum a fost criza grădinițelor de acum câțiva ani.

Chiar și în cazul situației economice actuale, când banii par un factor determinant pentru a face un copil, n-aș fi sigură că este chiar așa pentru toată lumea sau că este singurul factor. Îmi amintesc unele studii de pe piața muncii de acum ceva ani care evidențiau că pentru satisfacția angajaților la locul de muncă salariul nu este pe primul loc.

Pentru o femeie siguranța este esențială. Ea se poate traduce prin siguranța unui venit, a unui loc de muncă, a unei cariere, a unei relații, a asigurării unor servicii medicale de o anumită calitate și tot așa. Momentan, lipsesc multe dintre aceste pârghii ale siguranței. Proiectele de lege sunt altele de la un mandat la altul, economia nu știm încotro duce, cariera este serios provocată de apariția unui copil, rata divorțurilor în creștere, sistemul medical tulburat de numeroase plăgi și sistemul educațional în plin proces de reeducare. Mai mult, pe fondul unei societății ale căror valori sunt momentan zguduite, cu un mediu economic provocator, femeia aduce cu sine un mare pericol: cel de a-și întrerupe serviciile către angajator, de a se investi în potențialul ei, iar potențialul să fie pus în așteptare pentru o perioadă nederminată și investiția niciodată recuperată. Supraviețuind fiecărei zile, așa cum apare, nu pare că ne mai permitem să ne facem planuri pe termen lung sau să ne gândim la societatea bătrâneților noastre sau la cea pe care o pregătim copiilor noștri.

În concluzie, scăderea natalității ne afectează pe toți, chiar dacă momentan acest impact nu ne bate la ușă, în numai câteva decade poate degenera într-o criză. Sunt teorii care spun că generația celor care au astăzi 30 de ani se va confrunta cu o adevărată criză demografică. De aceea, noi toți putem căuta soluții pentru a evita acest scenariu. În primul rând, ignorând fenomenul nu-l facem să nu existe, ne vor lovi la fel consecințele.

Ce soluții avem?

Statul este un actor relevant care poate interveni punctual pentru a remedia unele probleme, dar și cel care poate lansa programe pentru educarea societății privind respectul pentru noua viață, având în vedere necesitatea ei pentru perpetuarea comunității. Sigur, poate chiar pe picior de egalitate, stau statul și inițiativele instituțiilor neguvernamentale sau ideile private.

Echitate socială

Trăim astăzi într-o societate modelată după nevoile bărbaților, în care femeile sunt nevoite de cele mai multe ori să se masculinizeze, să îndeplinească concomitent și tradiționalul rol al femeii și pe cel al bărbatului. Această femeie-bărbat primește, depunând destul de mult efort și renunțând la esența ei, să primească aceleași beneficii precum bărbații. Dar ce se întâmplă când ea se întoarce la rolurile exclusiv ale ei – sarcina, nașterea, alăptarea? Atunci o așteaptă numeroase provocări, cum sunt cele legate de menținerea locului de muncă, timpul pe care îl petrecere în concediu de creștere a copilului, solicitările carierei, menținerea unui echilibru între viața personală și carieră și tot așa. Numeroase povești informale susțin nu numai discriminarea la angajare, când femeia vine cu potențialul ei feminim la pachet, dar și la întoarcerea la locul de muncă. Ei bine, din punctul de vedere al creșterii natalității, trendurile europene punctează că nevoia reală a unei societăți este aceea a echității femeilor și bărbaților, a egalitatății  în funcție de nevoile lor, nu în funcție de un standard marcat de bărbați. Niște exemple foarte simple sunt apariția unei creșe la locul de muncă, beneficii medicale care includ monitorizarea sarcinii și nașterea sau un bon valoric pentru cheltuielile legate de o bonă.

Stil de viață pentru prevenția infertilității

O altă provocare adusă natalității este dată și de poluare, stres, nutriție sau viață sexuală. Practic, stilul de viață al omului modern a dus la o scădere a fertilității. De aceea, multe familii care doresc să aibă copii din jurul nostru, apelează la tratamente pentru a concepe și totuși nu reușesc. Din această perspectivă, educația, începând chiar cu clasa a 5-a, este esențială. O abordare practică și pătrunzătoare a sexualității poate contribui la menținerea sănătății individului și, implicit, la prevenția infertilității. Pentru familiile care se confruntă momentan cu probleme legate de fertilitate, tratamente gratuite pentru o concepție reușită pot punctual sprijini. Chiar dacă pe hârtie există niște programe naționale pentru tratarea infertilității, în realitate sunt insuficient promovate, iar criteriile impuse cuplurilor doritoare greu de atins.

Beneficii pentru părinți

Plata taxelor la stat aferente securității sociale pot fi calculate diferențiat în funcție de statulul de părinte, având în vedere că aceștia deja au contribuit suficient prin capitalul uman oferit societății. Beneficiile la pensionare pot fi diferite pentru părinții care produc astăzi viitori plătitori ai taxelor de mâine. Deși trăim într-un stat în care educația este gratuită, părinții scot din buzunar sume considerabile pentru a suplimenta neajunsurile sistemului.

Într-o altă ordine de idei, trăim astăzi într-o societate bazată pe cunoaștere, în care tinerii investesc o perioadă mult mai lungă în educația personală și așteaptă o perioadă mai lungă până a se hotărî să aibă un copil, când, de cele mai multe, din cauza mediului actual și a stilului de viață, nu mai sunt capabili. Ce putem face pentru a schimba acest scenariu?

Educația medicală

Lipsa educației româncelor se reflectă atât în modul în care au grijă de ele pe perioada sarcinii, nasc, cât și în felul în care aleg să-și îngrijească bebelușii. Nici ghizii lor din sistemul medical nu dețin informația actualizată pentru a le-o oferi la cerere sau deschiderea pentru a merge în întimpinarea lor.

Așadar, în urma numeroaselor sesizări venite de la mame care acuzau experiențe traumatice la naștere și pe fondul creșterii mortalității infantile, Asociația Lion Mentor a adresat președintelui un apel pentru schimbarea paradigmei nașterii în România: empatie pentru gravidă și nou-născut, la pachet cu educarea viitoarelor mame privind sarcina, nașterea, alăptarea și proceduri la nivel internațional pentru secțiile de obstetrică-ginecologie din toată țara. De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății recomandă o rată a cezarienei pe țară de 10-15%, în România însă avem o rată de aproximativ 32% (capitala conduce cu aprox. 70%) și alăptarea exclusivă până la 6 luni, dar rata națională este de numai 12,6%. Din cauza neîncrederii în sistemul medical sau a lipsei resurselor, multe dintre mamele românce (aprox. 27%, sursa Lion Mentor) nu efectuează niciun control medical până la data nașterii, ceea ce contribuie la o rată ridicată a morții infantile în primul an de viață.

Emigranții acasă

Instabilitatea economică locală sprijină emigrarea spre zone mai ofertante, ducând și ea la o scădere a natalității sau la o creștere a natalității, dar cea a altor zone ale lumii. Ce poate statul face în aceste cazuri? Cu siguranță nu poate sta cu mâinile în sân, dacă observăm cum numeroase zone ale țării suferă chiar de dispariția populației tinere. Programe guvernamentele țintite spre relansarea economică a zonelor rurale folosind chiar aceste venituri acumulate din exterior pot sprijini crearea unor comunități tinere, dornice să-și întemeieze o familie. Primul pas, proiectul pilot, cel care va deveni model, este necesar.

Noi modele

Ați observat cum apar unele valuri de căsătorii sau de nașteri? Într-o zi suntem înconjurați de prieteni necăsătoriții, trăindu-și cu pasiune tinerețea, iar în numai câțiva ani toți sunt căsătoriți și vorbesc despre apariția unui copil. Ei bine, poate există ceva în mediu care duce la apariția nașterilor sau a căsătoriilor. Poate fi ceasul biologic, etapa potrivită a vieții sau ne influențăm unii pe ceilalți într-un anumit stil de viață? Cu siguranță, pentru populația tânără există modele, iar acestea duc momentan într-o direcție care nu sprijină neapărat natalitatea, ci mai degrabă o viață ușoară și fără griji. Poate, apariția unor modele noi, acoperite de succesul social, pot fi aduse intenționat în lumina reflectoarelor.

Schimbarea miturilor sociale

Nu în ultimul rând, pare că sarcina, nașterea, creșterea unui copil este un teritoriu rigid, lipsit de naturalețe și bucurie. Mitul social în care trăim este că sarcina este grea, nașterea costisitoare, scumpă, serviciile medicale de o calitate precară, viitorul nesigur, un copil se crește cu suferință, sistemul educațional la pământ. Cum facem să recreăm acest mit? Să luăm frâiele înapoi din mâna altora, de la stat? Sau mai bine să completăm ceea ce momentan este capabil să ne ofere statul? Ce putem face unii față de ceilalți, astăzi, să oferim sprijinul necesar pentru a crea comunități prin care să ne susținem în acest proces? Să creștem copiii împreună? Să împărtășim informații, obiecte? Să reînvățăm să ne bucurăm și să dăm această bucurie mai departe sub orice formă reușim.

Copyright foto – www.lifesitenews.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *