Înainte de a ne hotărî în favoarea unei motode sau a alteia analizăm, discutăm cu medici, prietene, adunăm experiențe, sfaturi și, în final, decidem. Cu toate acestea, citind o analiză a Asociației Lion Mentor cu privire la motivele care înclină balanța într-o direcție sau alta, am fost surprinsă să înțeleg că multe dintre mămici iau decizia analizând preoponderent argumentele medicale sau se lasă restricționate de temeri sau angoase personale, ignorând unele aspecte pe care le consider foarte importante.

Când nașterea este un act medical

Nașterea este văzută astăzi, de cele mai multe dintre noi, drept un act medical, chiar și atunci când nu există probleme de sănătate, scenariu în care medicul este cel care face o analiză pro și contra în favoarea sau defavoarea unei anumite metode. Mamele ascultă părerea specialistului și hotărăsc. Pentru că, nu-i așa? El știe cel mai bine. Așadar, nașterea ajunge să fie complet dirijată de un medic, mama fiind un pion mai mult sau mai puțin prezent în acest scenariu.

Din perspectiva medicală, balanța naștere naturală-cezariană poate fi destul de echilibrată. Cezariana aduce cu ea un risc mai mare de afecţiuni tromboembolice, de infecţie, sângerare sau de lezare a altor organe interne în timpul operaţiei, de prematuritate a copilului, dar un spital pregătit, cu un serviciu de neonatologie bun, poate acoperi toate urgențele din această sferă. Dintr-un alt punct de vedere, chiar dacă riscul pentru mamă este mai mare în cazul operației, riscul pentru făt poate fi mai mic. Așa ajungem să ne lăsăm pe seama experienței medicilor, ignorând faptul că și aceștia sunt oameni, au o perspectivă mai mult sau mai puțin limitată asupra vieții, sunt nevoiți să-și eficientizeze timpul, sunt tributarii unui anumit tip de medicină, parte a unui sistem, care să fim sinceri, trăiește din profit.

Dacă emoțiile negative ne conduc

Alți factori determinanți sunt frica de durere, de necunoscut, de situații neprevăzute, poveștile pe care le auzim din jur sau de interacțiunea cu personalul medical în timpul travaliului. Această frică exacerbată, în loc să ne lase să vedem nașterea drept un proces natural, ne face să o vedem drept o traumă pe care este nevoie să o evităm. Anxietatea ne știrbește claritatea și ne limitează. Așadar, în cazul acesta ne ignorăm complet forța interioară, preferând să evităm unele situații, decât să ne înfruntăm fricile și să avem încredere în noi. Citeam deunăzi părerea unei mămici care recomanda cu toată forța să evităm durerea atunci când putem – „faceți, fetelor, epidurale, cezariene, orice să evitați durerea, pentru că viața vă va oferi destul oportunități să suferiți pe care nu le veți mai putea evita”.

Așa ajungem ca față în față cu una dintre experiențele transformatoare pentru o femeie, nașterea, din cauza fricii să alegem să o experimentăm anesteziate. Marcăm, fără se ne dăm seama, o atitudine asupra vieții prin care ne dorim să nu ieșim din zona de confort, să nu ne asumăm riscuri, să deținem controlul clipă de clipă. Ne delegăm puterea diferiților furnizori de servicii, putere pe care, din păcate, nu știm când vom mai avea șansa să ne-o luăm înapoi în timpul vieții, pentru că acesta era un moment marcant. Viața nu este nici previzibilă, nici lipsită de riscuri, nu ne oferă numai situații confortabile, nu ne oferă nici oportunitatea să o controlăm de fiecare dată când nu ne convine ceva. Mă întreb atunci de ce adoptăm o atitudine care nu duce la o mai bună pregătire pentru momentele importante. De ce atunci când ni se oferă șansa să evoluăm, ne ascundem? Credeți că întrebarea la finalul vieții va fi cât de mult ai reușit să eviți situațiile neplăcute, cele cu potențial transformator sau cât de mult ai înțeles, ai evoluat luându-le în piept? Și, din păcate, această atitudine este transmisă și fătului. Nu numai noi suntem pasive, ci impunem și fătului ca primul lui contact cu  această existență să fie unul pasiv, îi știrbim șansa de a intra în viață ca un învingător, încrezător în forțele proprii.

Astfel,  se confirmă statisticile Asociației Lion Mentor, în care 45% dintre nașteri în România sunt cezariene, în Ilfov 74%, adică acte medicale prin care mamele cedează complet liberul arbitru unui medic, ele fiind total sau parțial anesteziate.  Ignorăm recomandările Organizației Mondiale a Sănătatii (OMS) care susțin o rată a cezarienei pe țară de 10-15%, procent dincolo de care apar mai multe riscuri în comparație cu beneficiile, poziționându-ne astfel în topul clasamentului în Europa.

Mai este ceva dincolo de aspectele fizice ale nașterii?

Ultimul aspect pe care îl ignorăm când luăm o decizie sunt aspectele spirituale ale experienței și ne limităm complet la cele fizice. Practic, dacă la final suntem sănătoși fizic, mamă și făt, este suficient. Nu uităm ceva? În timpul sarcinii suntem conștiente că este benefic pentru copil să fie expus unui mediu armonios, să-i oferim stimuli care să-i potențeze dezvoltarea, dar ce se întâmplă în timpul nașterii prin cezariană? Îi anesteziem mama, sprijinul lui din exterior și îi tăiem cu bisturiul căsuța lui.

Analizând teoriile educaționale moderne, ajungem clar la concluzia că un copil este un sistem deschis, complet emoțional, incapabil să filtreze și să categorisească experiența în primii ani de viață. Adaptarea lui la lumea exterioară nu s-a produs, nici măcar nu a început, acesta este primul contact. Importanța experienței primelor impresii din viață sunt foarte importante și aici putem citi detaliile teoriei orei magice, dar este util să nu ignorăm că parte din acest proces, din această oră magică, este și trecerea dintr-un mediul în altul. Cum s-a produs această trecere? Era fătul pregătit sau a fost forțat să fie? Mama era alături sau nu? Ritmul în care a sosit, a fost al lui sau a fost grăbit, bruscat? S-a simțit în siguranță, luptându-se să-și înceapă destinul sau mediul a fost unul rece, distant, medical? În ce stare era mama? Pierdută, anesteziată, absorbită de frică sau sufocată de durere? Își lasă oare toate aceste aspecte vreo urmă în dezvoltarea copilului?

Psihoterapia ultimelor decenii a făcut numeroase conexiuni între traumele de la naștere și problemele emoționale ulterioare. De exemplu, unii adulți, în timpul terapiei prin regresie, au mărturisit experiența unor evenimente traumatizante din viața lor, momente în care mama decedase și au fost în pericol de moarte, simțindu-se singuri, neprotejați. Această traumă a generat o angoasă perpetuă de a fi părăsit, de a nu a avea un  mediu sigur, tradusă într-o diversitate de probleme comportamentele și relaționale,  și nu a putut fi vindecată decât prin vindecarea experienței nașterii, în cazurile respective, prin cezariană.

Invizibilul lucrează dincolo de vizibil

Dincolo de aspectele emoționale, literatura spirituală clasică vorbește atât despre un proces al venirii la viața pe pământ, cât și de un proces al retragerii din aceasta, al morții. Dar pentru că moartea este o temere generală a oamenilor, procesele legate de retragere sunt mult mai bine cunoscute. Puteți citi pentru exemplificare The Tibetan Book of the Dead. Cu toate că pregătirea pentru viață este în parte ignorată, ambele procese sunt complexe, întregi mecanisme de rotițe invizibile se învârtesc pentru a ne aduce aici. Ignorând aceste fenomene nu încetează să mai existe, ci pur și simplu nu le luăm în calcul pentru că nu le-am studiat și pentru că nu le putem percepe prin cele cinci simțuri. Acestea recomandă o pregătire a mamei pentru naștere prin meditație,  exercițiu fizic  și rugăciune, o poziționare specifică în camera de nașteri, o comunicare continuă cu fătul, acceptarea mersului natural al lucrurilor, înțelegerea proceselor subtile și așteptarea încheierii acestora, sprijinirea lucrului energiilor subtile etc. Mai multe despre aceste aspecte putem găsi în textele clasice hinduse, în Upanișade sau în limba română, Valeriu Popa ne poate da câteva indicații.

Nu mi-am propus să înclin balanța într-o direcție sau în alta, ci doar să aduc în procesul decizional anumiți factori pe care îi consider de cele mai multe ori absenți. De am ignorat și eu ceva, aștept cu drag completările!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *