M-am născut la Câmpulung Muscel și inima mea este legată fără replică de acest loc. Dintr-o respirație îi recunosc aerul. Dealurile-i încă îmi umblă în tălpi. Mă încarca natura-i ca pe o păpușă pe care viața pe alte meleaguri decât cele din care-i plămădită o lasă fără vlagă. Dar dacă simt cum munții, agresați iar și iar de tăietorii de pădure, țin încă fruntea sus, văd cu tristețe cum mulți dintre locuitori au plecat demult capul, așteptând blazați ca providența să le dea vremuri mai bune sau preferând scurtături pentru un trai demn și un ban cinstit.

Pe unde curge acum sângele strămoșilor?

Spirit de luptători încă de pe vreme dacilor, când zona stătea pavăză atacurilor barbare și oameni de ispravă, producători, meșteșugari, care au dat sângele primului oraș al Țării Românești. Reședintă pentru tronul primului domnitor al Țării Românești, Basarab I. Loc de cinste pentru lucrul bine făcut, cu locuitori care își țineau temeinic soarta în propriile mâini, organizați în bresle de meșteșugari, recunoscuți în comerțul intern și extern al Țării Românești. Casă pentru educație pentru una dintre cele mai vechi școli din Țara Românească și pentru prima școală obștească cu învățătura în limba românească. Sânge de revoluționari pe vremea lui Vladimirescu. Oameni trainici de munte ce n-au stat deoparte la niciun moment important din istoria neamului, angajați social-politic, mișcând idei și aducându-și contribuția prin acte culturale la nivel național.

Astăzi, banul necinstit, sau, mai bine zis, neonorabil, rulează economia orașului

Îmi arde sufletul de multă vreme la vederea decăderii acestui oraș și o spun cu obidă azi, să iasă acest venin neostoit pe care-l port în mine. Odată făceam comerț cu sudoarea muncii cinstite, astăzi facem comerț cu carne vie. Și-i la fel de natural. Ne lăsăm fetele să aleagă un ban ușor și ne prăduim natura fără milă. Nu noi, ați spune. Sunt unii, dar nu noi.

Ba da, noi toți cei care închidem ochii la vederea unei mașini de la lux care așteaptă o puștoaică de 15 ani la ieșirea din liceu, cei care permitem unui individ cu o activitate reprobabilă să facă parte din juriul concursului de miss al liceului, cei care nu vorbim la vederea nedreptății. Toți cei care tratăm banul necinsit ca pe cel cinstit, când ar trebui să-l ducem la marginea comunității, să simtă disprețul. Noi cei care-i știm pe cei care au curățat astăzi banul necurat prin afaceri legitime și le cumpărăm mărfurile, le trecem pragurile. Noi cei care îl ocolim pe aproapele care-și târâie zilele, îl lăsăm fără susținere, punându-l în ghearele proxeneților. Pe 5 octombrie, o altă rețea de proxeneți care racolau fete din familii defavorizate, în multe cazuri sub 14 ani, este destructurată. Una dintre multe altele vorbește internetul ca o moară stricată. Astăzi oftăm la gândul ăsta, dar continuăm să ne uităm cu jind la vilele luxoase, bolizii de neatins sau bijuteriile ostentative găzduite de oraș, plantând în sufletul noii generații dorința vieții ușoare, dar fără substanță.

Comunitatea, în întregul ei, este cea care crește un copil, cere educație de un tip sau calitate, își susține valorile și dezaprobă lipsa integrității, cea pe care economia se bazează și are viziunea viitorului. Da, are niște lideri, unii formali, dar unii informali, fie profesori, vizionari, oameni educați, dar și cetățeni de rând, care prin vocea și atitudinea lor pot schimba mersul lucrurilor. Este momentul să nu ne mai uităm peste umăr așteptând ca altcineva să ia atitudine, pentru că s-ar putea să nu se întâmple niciodată.

 Acuze fără fundament sau realitatea zilei?

Acum câțiva ani am avut oportunitatea de a sta de vorbă cu doi dintre inspectorii din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, parte a Poliției Române. Ce am văzut? Niște oameni bine pregătiți, activi, care mi-au dat încredere că veghează. În ultimul an i-am văzut implicați în acțiuni de amploare. În iulie au pătruns împreună cu alte structuri ale statului (Direcţiei Operaţiuni Speciale, Direcţiei de Investigaţii Criminale, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, Unitatea Teritorială de Analiza a Informaţiilor Argeş etc) în localitatea Berevoești, care găzduia sclavi de ani buni, cu o forță pe care comunitatea o credea suprarealistă până atunci. Pe lângă făptași, s-a constatat și că primarul, secretarul şi asistentul social își aduseseră contribuția la o asemenea atrocitate prin lipsa lor de acțiune și au fost amendați.

Pe 5 octombrie, s-au efectuat, conform unui comunicat de presă emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, „43 de percheziţii domiciliare în municipiul Câmpulung şi în comunele limitrofe. 31 de persoane sunt momentan audiate. În urma percheziţiilor, au fost ridicate în vederea cercetărilor 25 de autoturisme, o motocicletă, aproximativ 500 de grame de bijuterii din aur, 82.000 de euro, 19.100 de lei, 18 ceasuri şi 114 volane auto. De asemenea, poliţiştii au ridicat un pistol de calibru 9 mm. şi 6 cartuşe, deţinut ilegal. Din cercetări a reieşit că, în perioada 2008 – 2016, persoanele vizate ar fi determinat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către 80 de femei, în state ale Uniunii Europene. Din activitatea infracţională, aceştia ar fi obţinut peste 3.000.000 de euro.” Câți dintre noi suntem complici direcți prin lipsa de acțiune în menținerea unei asemenea realități în oraș sau indirecți, prin faptul că ne-am dat la o parte și nu i-am stingherit în niciun fel. Cine poate cuantifica acum care ar fi fost responsabilitatea noastră? Vecinii vorbesc astăzi, dar nu-i tardiv, vă întreb.

De la inerție la acțiune

Vremurile s-au schimbat, educația nu mai este ce era, cinstea la fel, iar banul este ban, indiferent de unde vine. Așa să fie? Oare n-a fost de vremuri și-i la fel de valabil și astăzi? Banul necinstit îi trecător, construcția fără fundație este dărâmată la prima zguduire, omul fără educație subjugat, lipsa coloanei vertebrale devine mai devreme sau mai târziu cavou al individului.

La final de drum, ne conduc ochii pe care i-am deschis spre cunoaștere, ne veghează brazii pe care i-am plantat, ne stau mărturie fundațiile pe care le-am pus și amintește de noi învățătura pe care am transmis-o. Ceea ce suntem astăzi deschide drumul generațiilor următoare sau îl închide iremediabil.

Ce putem face? Dacă suntem profesori, să ieșim din sfera transmiterii cunoștințelor și a rigidității rezultatelor standardizate și să ne preocupăm de viitorul copilului din fața noastră. Ce viață are el când nu este cu noi? La ce este expus? Ce simte? Ce crede? Câte porți i se închid pentru că nu are bani să-și cumpere cărți sau pentru că părinții nu știu să-l îndrume? Dacă suntem directori, să sesizăm autoritățile locale, iar și iar, la vederea unor activități suspecte. Și am discutat cu unul dintre foștii directori ai unui liceu al orașului, care mi-a confirmat munca asiduă pe care o duce pentru a nu-și lăsă elevii în voia sorții în momentul în care ies pe porțile școlii. Nu-i suficient să fie unul, hai să ne strângem rândurile.

Dacă sunt primar, viceprimar, secretar, asistent social sau alt funcționar din structurile statului să deschid ochii pentru a vedea orașul. Unde se îndreaptă el? Ce dureri ascunde? De unde vin banii? Ce potențial are? Cum de unii își permit să conducă un bolid de zeci de mii de euro? Unde i se duc tinerii? Să ieșim din birou și să intrăm în casa omului să vedem cine este și ce planuri are.

Dacă sunt un simplu cetățean, pot fi voluntar pentru oraș, să acționez civic ori de câte ori simt că-i nevoie. Simpla mea acțiune poate schimba un destin. Să sesizez, să vorbesc, să mă asociez, să intervin, să ofer, să iau un rol în politică, să fiu un model pentru comunitate. Nu-i suficient să duc pachete cu mâncare săracilor la biserică, este nevoie să-mi sprijin vecinul să găsească uneltele pentru a-și duce traiul. Să-mi deschid inima durerii lui. Nu-i suficient să-mi veghez copilul, este necesar să-l veghez și pe copilul vecinului. Nu-i suficient să-mi protejez casa și familia, este necesar să contribui la protecția și creșterea comunității.

Aici suntem. Care-i următorul pas?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *