O bună perioadă ne-am bucurat de un lucru de care puțini părinți au parte. Un copil mâncăcios. Dar nu oricum, ci genul ăla care te lasă cu gura căscată, care mănâncă aproape orice și care mai si plânge după ce a mâncat o porție de adult. Mă treceau toate apele când se termina masa. Să vezi atunci strâmbături, scamatorii, giumbușlucuri… tot arsenalul la înaintare.

Prietenii cu copii mai mari îmi spuneau cu o ușoară aroganță de părinte trecut prin multe… „Las’ că vezi când crește! O să te rogi de el.” Nu cred în rețete și predicții după experiențe personale, dar întâmplarea a făcut ca aceasta să ni se potrivească. Porțiile au scăzut treptat, curiozitatea de a încerca mâncăruri noi, și ea. Cu un ochi critic, de soacră, dă verdictul negativ cu ușurință după o rapidă inspecție  a formei, culorii, mirosului: „Nu e bun!”. Ei, el știe că totul se gustă și dacă nu îi place e în regulă. De multe ori exclamă cu surprindere: „Îmi place! E chiar bun!”

Aceeași reacție se repetă, parcă la nesfârșit pentru o serie de ingrediente. Pe lista inculpaților avem și sfecla. Atât de versatilă, sfecla poate fi integrată într-o mulțime de preparate, cu foc sau fără, chiar și în deserturi. Aș spune mai ales în deserturi, pentru dulceața si culoarea sa vie.

Așadar, am sfeclit-o. O dată, pentru că am făcut un experiment cu un rezultat la care, recunosc, m-am așteptat. Trei preparate cu sfeclă, toate „rase” în câteva ore, cu reticența inițială de care nu este chip să scăpăm. M-am obișnuit să fac porții mici cânt testez ceva. Așa, pentru a nu rămâne singura care dă gata câte două tăvi de fursecuri. Nu a fost cazul. Așa că, dă-i bice și mai pune de-o porție, că e bătaie pe sticksuri și biscuiți de sfeclă. La ce culoare adorabilă a ieșit, nici nu mă mir. Iar gustul nu se dezminte nici el. Am repetat rețeta de câteva ori căci, se pare, e bătaie pe bunătățile cu sfeclă și la școală, unde s-au obișnuit copiii să facă negoț cu pachețelul de acasă.

Și am sfeclit-o iar. Din doi copii, unul bebeluș și un școlar, avem… ghici câți sunt în plină erupție dentară? Răpuns corect! Tot doi :)) Mica iși asteaptă primii incisivi, ronțăind totul în cale, iar Micul pe… Zâna măseluță. Sunt vreo 25 de ani de când îmi așteptam cu emoție primii dinți. Atunci nu erau zâne care aduc bani sub pernă. Păstram dintele căzut cu atenție într-o cutiuță până la următoarea vizită la bunici pentru a-l aruca cu putere peste casă. Cum stăteam la bloc, șansele de reușită erau, clar, mai bune la casa bunicilor. Cu o aruncătură zdravănă strigam: „Cioară, cioară de la moară, ia un dinte de os și dă-mi altul mai frumos!”. Și așteptam cu bucurie dinții cei noi. Acum Micul așteaptă zâna. Să îi spun că vine cioara în loc?

Până să ne viziteze zâna am pregătit câteva bunătăți numai bune de calmat gingiile de bebeluș și de clătinat dinți de lapte. Am ales să adaptez niște rețete dragi, mai vechi, pentru a obține sticsksuri și fursecuri (sau biscuiți) cu o textură mai tare pentru a fi ronțăite în siguranță de bebeluși.

De ajutor mi-a fost făina de arorut / arrowroot (sau amidon din rădăcina arrow), o pudră fără gluten care se obține din tuberculul plantei arrow. Aceasta este un bun înlocuitor pentru amidonul de porumb, dar cu o calitate nutritivă superioară. Poate fi folosită la îngroşarea sosurilor, în budinci, supe, creme,pentru o textură cremoasă, ușor gelatinoasă, dar și în compoziția biscuiţilor pentru erupții dentare (teething biscuits).

Gata cu suspansul… Iată bunătățile!

Biscuiți cu sfeclă roșie

  • 250 făină albă grâu spelta
  • 50  făină integrală hriscă
  • 1 lg făină de arorut (amidon din rădăcina arrow)
  • 100g sfeclă
  • 1 banană
  • 50g unt
  • 3 curmale
  • arome:  coajă rasă de lămâie / portocală bio sau scorțișoară

biscuiți cu sfeclă

Se amestecă ingredientele umede: untul la temperatura camerei, banana, sfecla dată pe răzătoarea mică, curmalele hidratate peste noapte într-o ceașcă cu apă plată sau filtrată. Un robot cu lamă în S este de mare ajutor. În lipsa lui se pot zdrobi cu furculița banana și curmalele, apoi se adaugă untul și sfecla, se amestecă. Aruncăm în robot făina spelta, cea de hrișcă, aromele și o lingură de amidon din rădăcina arrow. Cu butonul pulse amestecăm bine totul și apoi trecem la modelat. Să între în scenă copiii! Forme, fel și chip, după gust și inspirație. Eu am făcut banale discuri pe motiv de timp. Se face o bila, se presează în palmă și gata!

Cuptorul preîncălzit la 180 de grade, se tin 20 de minute la program cu convecție sau coacere clasică. După 15 minute se pot verifica. Culoarea roșie poate să ne păcălească ușor. Se lasa la aer să se răcească și peste noapte tot descoperiți pentru a-si păstra textura tare. Apoi se pot ține într-o pungă de hârtie.

Sticksuri cu sfeclă roșie

  • 50g unt
  • 100g sfeclă și morcov
  • 2 lg ulei măsline
  • 1 lg drojdie inactivă
  • 150g făină spelta albă
  • 50g albă integrală
  • 1lg făină de arorut (amidon din rădăcina arrow)
  • condimente: oregano, busuioc

Ca și la biscuiți, se amestecă în robot ingredientele umede, unt cu sfeclă și morcov, ulei de măsline. Se adaugă și cele uscate: făina spelta, cea integrală și amidonul din rădăcina arrow, se amestecă până obținem un aluat nelipicos, ușor de modelat. Se formează bile de aluat, apoi bețe care pot fi date prin condimente uscate, după gust și inspirație. De data asta am făcut simple, cu oregano și cu busuioc.

Să le pregătiți cu spor, să le savurați cu drag și să vină cioara (sau zâna) cu dinți frumoși și sănătoși!

Cu drag,

Cătălina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *