Sunt mamă. Sunt uneori întrebată în timpul seminariilor de yoga care este practica mea zilnică. Practic yoga de a fi mamă. Este practica disciplinei fizice și mentale în mijlocul acțiunii, în afara laboratoarelor din retreat-uri sau mânăstiri, indiferent de oră și loc. Include meditația activă prin observarea corpului și a minții, rafinarea valorilor și transmiterea lor prin exemplu, conectarea conștientă la univers, ofranda continuă Universului pentru experiența de a fi, asane yoga, informare continuă, conectare la sursa înțelegerii a tot ceea ce este, prezență, dăruire, renunțare, iubire.

Sofia îmi este cel mai mare maestru și o oglindă organică. Mă provoacă să renunț la mine, să mă insinuez subtilă până când existența și nevoile mele se simplifică atât de tare încât sunt atotprezentă pentru ceilalți iar pentru mine minimul indispensabil. Ego-ul individual se pierde în expansiunea de a include și a înțelege. M-am transformat rapid în femeie, accelerat am ars etape și m-am extins în spațiu pentru a manifesta creația, iubirea necondiționată și a potența dezvoltarea familiei.

Pentru ce această elaborată introducere? Pentru a înțelege că tot ceea ce include a fi mamă vine din interior și ceea ce înseamnă acest rol pentru mine și locul ocupat de copil în viața mea influeanțează toate deciziile și etapele prin care trecem. Mă informez pentru a avea repere, dar înțeleg unicitatea relației cu copilul și individualitatea copilului și le consider parte din procesul meu de evoluție. Nu suntem statistici, nici standarde, nu urmăm metode sau sisteme.

Ne urmăm inima și mintea în echilibru.

În acest context al evoluției personale, alăptatul m-a conectat organic cu esența feminității, mi-a vindecat părțile întinate de ignoranță și m-a echilibrat. Din această armonie am oferit totul, m-am dedicat cu totul. Pragmatic, alăptat la cerere, oricând, zi și noapte, oriunde. Sunt într-o curgere nestingherită a femininului care hrănește creația, sunt în flux, sunt mama. Într-o zi, am observat cum fizic m-am împuținat, m-am epuizat, am devenit irascibilă, somnul, cel care mai este, este agitat și revelator al unui subconștient haotic iar sistemul imunitar scăzut a favorizat apariția unor dezechilibre ale sistemului digestiv.

Am ajuns la o extremă. Am realizat în proces că rolul de mamă este unul sinuos, în care poți oferi prea mult și să te uiți pe tine sau, dimpotrivă, să-ți prețuiești confortul atât de tare încât să ignori nevoile copilului care te provoacă și pentru care e nevoie să te transformi. Alăptatul intră ușor în această categorie. Uneori este dus la extrem, alteori trecut rapid cu vederea și înlocuit cu soluții de compromis. Niciuna dintre extreme nu-i utilă, iar existența în acest realm este o provocare continuă pentru găsirea echilibrului în timp ce tu și totul în jurul tău se schimbă.

Iubește-te pe tine însăți cel puțin așa cum îți iubești copilul.

Cum a arătat procesul nostru de a dormi nopțile?

  1. În primul rând, mi-am întors atenția spre mine, spre interior. M-am deschis posibilității de a „renunța” la mesele nocturne și mi-am pus câteva întrebări care simțeam că-i nevoie să fie clarificate. Sunt oare dependentă de alăptat? Sunt capabilă să renunț? Cât este nevoia mea, de a fi într-un anumit fel sau de a face un anumit lucru pentru ea, și cât este nevoia Sofiei? Ce semnificație are alăptatul pentru mine? De ce simt că este atât de important să alăptez? Dacă nu aș mai alăpta noaptea, cum m-aș simți? N-aș simți că mai fac tot ceea ce pot să-i fie bine? Este vorba de vină? Mi-e teamă că ea ar putea să sufere fără sân? Trecând prin acest proces introspectiv, mi-am descoperit dependența de apropierea fizică, de nevoia profundă a Sofiei de mine, de conectare, de intimitate. În plus, asocierea cu modelul mamei care oferă totul a revelat nevoia de a fi o mamă care oferă tot ce poate, care nu pune piedici unui proces pe care-l consideră natural, firesc. Înțelegând toate aceste aspecte ale mele, m-am eliberat și am creat spațiul ca noi două să pășim firesc într-o altă etapă a relației noastre. În plus, am creat spațiul pentru a-mi acorda și mie timp, pentru mă armoniza cu nevoile mele. Pe lângă mamă, sunt om, femeie, soție, îndrumător de yoga, comunicator și tot așa.
  2. A urmat analiza utilității alăptării noaptea în această etapă. O analiză logică, dincolo de intuiția de mamă, care e utilă, dar este numai o direcție. Intuiția are nevoie să fie susținută de logică. La un an și cinci luni, 5-6 alăptări nocturne fragmentează somnul copilului, nu-i lasă sistemul digestiv să se odihnească și pe fondul unei alimentații diversificate și suficiente, al unui spațiu pentru somn ventilat, umidificat și cu o temperatură propice, poate indica o nevoie emoțională neîmplinită sau incapacitatea de auto-calmare dintre etapele somnului/re-adormire. Am descoperit în etapa asta că e nevoie să accept plânsul Sofiei și să-l integrez în dezvoltarea ei armonioasă. Este util atât pentru a-i transmite că emoțiile sunt acceptate în egală măsură, nu evitate unele și încurajate altele, cât și pentru a-i permite o descărcare emoțională treptată care ar putea să nu mai aducă nevoia de descărcare în timpul somnului și implicit căutarea confortului la sân. Mi-am propus să explorăm împreună alte metode de liniștire care să nu implice prezența sânului, așa că am început să o mângăi mai mult noaptea, să o legăn, alint, să folosim aromaterapia cu uleiul de lavandă, muzica liniștitoare pentru a crea un spațiu în care ea să-și găsească instrumentele proprii pentru a se calma și a nu mai căuta sprijin în exterior.
  3. Am discutat cu ea și i-am povestit că sunt obosită, că aș vrea să găsim împreună alte metode de a ne bucura una de cealaltă. I-am spus că știu că sânul o liniștește, dar eu sunt alături de ea indiferent de prezența sânului și o pot ține în brațe, o pot mângâia și voi fi lângă ea tot timpul. Sunt mai mult decât un sân.
  4. Într-o perioadă în care nu a fost în niciun puseu de creștere, dureri de dinți sau alte provocări, am făcut o primă încercare. Am fost uimită să văd cum în prima seară s-a trezit o singură dată, față de 5-6 ori cum se trezea de obicei. Când s-a trezit am ținut-o în brațe cu spatele la mine, am mângăiat-o și am stat cu fața lipită de a ei. Am continuat să stau cu ochii închiși și am evitat să ma așez în poziția de alăptat. A protestat foarte puțin și a adormit la loc. A doua noapte nu s-a mai trezit deloc și a continuat în același ritm câteva zile. Într-o noapte s-a trezit din nou o singură dată și am urmat același proces. Testul suprem a fost când am mers în vizită la părinții mei, unde a dormit cu mama fără niciun fel de proteste. Am simțit că ea era pregătită și eu aveam nevoie să fac un pas înainte de care nu eram conștientă.
  5. După două săptămâni a început să ceară ziua mai des sân și i-am oferit ori de câte ori a cerut. Rămâne conectată mai mult timp și e nevoie să inventez un joc să lase sfârcul. Simt că are mai multă nevoie ziua de mine, mă caută și vrea să o țin în brațe, să ne jucăm, să stea lipită de mine. Petrec mai mult timp cu ea în brațe și a fost nevoie să-mi folosesc creativitatea pentru a găsi noi activități împreună. Simt că relația noastră s-a transformat, este mai complexă acum.
  6. A trecut printr-o răceală pentru două zile, timp în care a cerut din nou la sân noaptea și i-am oferit atât cât a avut nevoie, după care ne-am întors la procesul nostru.
  7. Acum o alăptez la culcare, dar sunt atentă să nu o mai las să adoarmă constant la sân, pentru a-și crea alte mecanisme de adormire. În jurul orelor 6-7 dimineața, o mai alăptez o dată. În timpul nopții, nu acceptă suzetă, biberon sau alte surogate.

Ăsta a fost ritmul nostru și trecerea noastră armonioasă împreună la o altă etapă, fără a invita pe altcineva să se interpună între ea și sân. Înțeleg părerea unor specialiști conform cărora este nevoie să renunțe singur copilul la sân și mama să găsească alte metode pentru a-și rezolva propriile nevoi. Cred însă că alăptatul este un echilibru între mamă și copil, o armonizare a nevoilor ambilor parteneri, iar copilul are nevoie de o mamă în toate aspectele rolului, nu numai de un sân.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *