Care-i povestea ta?  Care-i contextul in care și-a făcut bebelușul apariția? De ce ai ales să aduci un copil pe lume?

Sunt Gabriela, mama Victoriei-Ioana

La anu’ schimb prefixul in 4 🙂 Sunt femeie, mama, fosta-sotie, prietena, coach spiritual, terapeut, deschizator de drumuri, comunicator, calauza, talisman, purtator de cuvant si de noroc, vizionar, consilier in alaptare, diversificare si nutritie holistica, absolvent de management, talentata in PR, HR si Comunicare, fost-lucrator in Finance, fost sales-person, ex-angajat in multinationala, fiica si un continuu explorator al naturii umane, incepand si revenind mereu la Sine, de fapt, la Mine.

Sunt „Gabriela-Eu”

In 2010 am vrut si am facut un copil. De ce? Pentru ca Victoria isi dorea sa vina pe Pamant, in viata mea, pentru a-mi deveni cel mai aprig critic, cel mai bun ghid si cel mai exigent maestru, cea mai buna oglinda, cel mai eficient intrument de autocunoastere si cea care ma ajuta sa imi invat cele mai puternice lectii de viata, direct sau indirect. Am ales sa aduc acest suflet aici si sufletul ei m-a ales sa vina, aici, prin mine. De ce? Pentru ca asa am convenit noi doua inainte de intrupare.

Cum a fost nașterea? Întâlnirea? Ai schimba ceva?

Nasterea Victoriei a fost pe un fundal in care eu intelesesem la nivelul meu de atunci cum se petrec lucrurile cu treaba asta numita sarcina. Ma pregatisem in acest sens sau eram pregatita deja. Urmasem si un curs de puericultura care mi-a confirmat ceea ce stiam, simteam, credeam, dar care a integrat si aspectul „teoretic” si a adaugat procesului confirmarea „specialistului” ca tot ceea ce simt este bine, firesc si natural.

Intalnirea a fost magnifica pentru ca, multumesc pentru intrebare, a produs acel „wow-asta era sentimentul de a aduce pe lume un copil… a-ha!”. Uitasem trairea din momentul sublim in care i-am auzit glasul si am zarit aparitia ei. A fost, cred, cea mai simpla, ampla, completa si inaltatoare traire. Si chiar o… uitasem…

Nu as schimba ceva in trecutul meu, insa sigur as schimba ceva la o potentiala viitoare nastere. Desi Victoria s-a nascut intr-un mediu perfect multumitor pentru etapa mea de atunci, cu siguranta urmatorul se va naste intr-un mediu adaptat experientei mele de acum, cu MULT diferita fata de cea anterioara, cu toate ca aud des: „ce nu as da sa nasc ca tine, in patruzeci de minute de la internare!”.

Cum arată nașterea ideală pentru tine?

Vizualizez o nastere la o margine de ocean, tinuta de mana de partenerul meu, alaturi de Victoria si de o femeie de incredere, asistati de Prezentele mele din alte dimensiuni ;). Si va fi baiat! :))

Ce a adus copilul in viata ta/in viata cuplului? Cum s-a adaptat cuplul noilor roluri, cele de  tată/mamă? Ce s-a schimbat între voi?

Copilul a Trezit fiinta spirituala din mine, trezirea la o alta realitate, manifestand puterea de a ma ajuta sa inteleg, pe zi ce trece, cine sunt si ce vreau de la aceasta viata. A fost motorul intrinsec si experienta care a declansat transformarea mea ca fiinta. M-a readus in mine, la mine si a dat startul unei noi vieti.

In viata de cuplu a fost ca o raza de lumina care isi avea locul si momentul sau ca o puternica lectie prin care cuplul a inceput sa se cunoasca, cu adevarat, chiar daca prin experiente dure, chiar dureroase, in formatie de Doi, finalizand printr-o separare de neinteles pentru nimeni, insa cu un scop vindecator pe care eu l-am vazut cu o claritate neindoielnica.

Ne-am adaptat, cred, usor, la viata de proaspeti parinti, avand recunostiinta pentru zero nopti nedormite (ce numesc eu, cu adevarat, nesomn „din cauza copilului”), zero boli (ceea ce numesc eu, cu adevarat, boala), nu tu dureri de dinti, nu tu mofturi la diversificare, totul mergand ca intr-o calatorie fireasca, cu suisuri si coborasuri, dar din sfera normalului, cu lectii si experiente haioase, cu lacrimi de fericire sau de nemultumire, dar integrate intr-o experienta pe care mi-am asumat-o, vesnic curioasa sa vad ce ma mai … asteapta.

Victoria este un balsam pentru suflet, hranindu-ma si confirmandu-mi ce stiam deja: copilul aduce cu sine daruri, este o binecuvantare, vine cu multa cunoastere si cu deja un retetar de folosire, daca stii sa il privesti, sa il asculti, sa cauti sa il cunosti si sa il intelegi, acceptandu-l asa cum este, fiind o fiinta diferita de tine si cu drepturi la exprimare, cu diferente de destin, de lectii de viata si avand o proprie directie in viata. CE TARE – pana azi nu m-am prins ca cei mici vin pe lume cu propriul retetar. Asta chiar e o traiere unica si contrara a tot ce sustinem si ce credeam, pana acum! Frumoasa revelatie 🙂

Colaj - Gabriela Dumitrescu

Ce s-a pierdut în noul context din viața ta și ai vrea să ai din nou?

Iese in afara spatiului meu de credinta ideea ca un copil vine cu pierderi. Dar daca ar fi sa formulez un raspuns, as spune ca s-a pierdut tot ce nu era in concordanta cu misiunea mea. Tot ce era un tipar neprietenos, o limitare, ce era lipsit de autenticitate a inceput sa se prabuseasca ca un castel de nisip. Am pierdut tot ceea ce credeam ca am „strans” intr-un context confortabil, acceptat social. Am pierdut un sot (cel mai bun om de pe pamant, cum s-ar zice), am pierdut prieteni cu care nu am mai rezonat, am pierdut timp sa imi schimb viata, sa citesc, sa aflu, sa experimentez, am pierdut chiar si prietenii pretioase, „de o viata”, chestii la care nu ma vedeam niciodata „renuntand”. Toate acestea cand am observat detasat ca totul fusese un joc fals pe care il preferasem pana atunci, in iluzia ca „asa se face, asa se cade, asa e bine, asa e frumos”, desi sufletul meu ravnea la altceva, cu totul diferit. De fapt, sufletul meu ravnea la… Mine! M-am pierdut pe mine cea Veche, ca sa ma pot regasi pe Mine, Noua-Eu.

Cum te-a transformat maternitatea? Alăptarea? Apropierea profundă de o altă ființă? Somnul? Rutina?

Maternitatea a scos din mine, la lumina, fiinta numita Femeie, fiinta numita Mama, fiinta numita Fiica si fiinta numita Copil. Omul Nou!

Alaptarea si Nasterea naturala m-au reintregit, implinit in firescul „meseriei” de mama, au curs natural si mi-au confirmat normalul. Aproprierea profunda s-a produs, intr-adevar, prin conexiunea pe care deja o aveam cu aceasta fiinta, inainte de a o intalni, prin nasterea fizica. O conexiune pe care, din fericire, nicio justitie de pe pamant nu o poate nega. Somnul pentru mine nu prea exista, iar Victoria nu a schimbat nimic pe aceasta linie. Iar eu o rutina nu am, deci totul a fost in concordanta cu stilul meu de viata.

Copilul a fost integrat total in viata noastra si a facut parte din ea. Spre deosebire de mine, tatal Victoriei nu a avut aceeasi parere si daca este sa exprim si o parere de rau, este ca nu am vazut asta decat traversand un divort. Si a fost un soc sa constat ca cel mai mare sustinator al procesului meu de evolutie, admiratorul, fanul meu suprem, a fost total in disonanta cu ceea ce am experiemntat eu drept o curgere lina si armonioasa. Si asta nu la final sau de curand, ci… mereu! A fost cea mai trista realitate din viata mea si o miscatoare lectie de acceptare. O rana nevindecata si care inca imi trezeste lacrimi.

Ce ai învățat? Ce ai fi făcut diferit?

Am invatat tot ce stiu si nu as face nimic diferit, pentru ca fiecare clipa a avut rolul si sensul ei, plina de intelegeri, constientizari si revelatii, unele chiar foarte inalte.

Ce sfaturi ai da unei femei care se gândește să aibă un copil? Ce vrei să împărtășești altor femei?

Eu nu ofer sfaturi, ci doar impartasesc din experienta mea, cu fiecare respiratie, aceleia care simte sa priveasca spre ea. O fac din plinatate si cu bucurie, de fiecare data. Fetitelor care se gandesc sa aduca pe lume copii, in aceasta viata, le doresc sa o faca din inima si constient, cu incredere, curaj, aplecandu-se exclusiv asupra instinctului, informandu-se detasat si urmandu-si menirea. Sa astepte sa rasara femeia din ele, oricat de timid.

Iar celor care nu isi doresc copii, sa descopere daca este din frica, ori este alegerea lor suprema si sa si-o asume ca pe ceva la fel de normal, asa cum isi asuma aceasta decizie de a naste, cele care aleg sa faca un copil. Ambele alegeri sunt perfecte, atat timp cat Inima spune ca este in concordanta cu menirea lor.

Care-i modelul tău de mamă? Ce fel de mamă ești tu?

Eu sunt o mama asa cum sunt, intr-o continua explorare, invatare si cu o perpetuua dorinta de cunoastere a naturii umane, implicit a experientei de mama si de parinte.

Care-i rolul tău în viața copilului tău? Dar al lui în a ta?

Rolul meu in viata Victoriei este sa o calauzesc in a manifesta Iubirea fara conditii. Rolul meu este sa fiu mama ei, pur si simplu! Iar rolul Victoriei in viata mea este sa imi fie Ghid Spiritual.

Descrie într-un cuvânt/doua relația ta cu copiii tăi/copilul tău. Descrie-i pe ei/el/ea într-un cuvânt sau două.

Relatia mea cu Victoria este transformatoare, deci provocatoare, de scoatere din confort, deci evolutiva. Iar Victoria este o fiinta cu un grad inalt de constiinta, este blanda, ferma si buna.

Care-i mesajul tău pentru alte mame?

Mesajul meu catre alte mame este sa priveasca in ele si sa isi iubeasca copilul din ele, sa isi foloseasca experientele cu copiii lor ca pe niste metode clare de a se vedea pe sine. Copiii nostri sunt oportunitati extraordinare de a intelege mai bine despre ce e viata noastra, de fapt, si ce cautam noi prin ea.

Ce întrebare care crezi că ar putea să fie relevantă mi-a scăpat?

Cum vezi rolul unui tata in viata de familie? Care este cel mai pretios dar pe care un barbat il poate aduce partenerei sale pentru a o sprijini in procesul ei de evolutie? Care a fost cel mai pretios ajutor pe care l-ai primit de la tatal copiilor tai si pentru care ii esti recunoscatoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *