Am început ziua cu un discurs revelator al psihologului Michael Thompson, care mi-a amintit că uneori, de teama de a nu le oferi destul copiilor sau de a nu fi destul în viața lor, ajungem să cădem în extrema supra-parentajului (over parenting), sufocându-i sau protejându-i excesiv. Acest comportament este în special nociv băieților, care au un proces diferit de cel al fetelor și-i nevoie să-l abordăm diferit. Dr. Michael Thompson înțelegând provocările familiilor cu băieți, a publicat destul de mult în sprijinul acestora: Raising Cain: Protecting the Emotional Life of Boys, Speaking of Boys, Best Friends/Worst Enemies, Mom, They’re Teasing Me, The Pressured Child.

Există o prejudecată că fetele se descurcă mai bine decât băieții la școală. Sunt mai atente, sârguincioase, se comportă mai bine, le dau mai puține dureri de cap profesorilor. Un studiu realizat în SUA a demonstrat că nu-i un mit, așa este. 60% dintre absolvenții colegiilor sunt fete.

Dar asta se întâmplă nu pentru că așa sunt băieții, ci pentru că băieții au alte nevoi și de la școală, și de la noi, părinții. Provocarea pe care o simțim, de a fi mai implicați, mai prezenți și mai informați, în cazul băieților, ar trebui să se transforme în provocarea de a face în fiecare zi un pas în spate pentru a-i lăsa să-și construiască singuri aripile.

Băieții sunt mai neliniștiți, nu vor să urmeze regulile și sunt mai dependenți de tehnologie. Au un comportament mai riscant, uneori chiar periculos și intră ușor în competiție cu alți copii. Sunt irascibili, îți împing răbdarea peste limite, te provoacă, te înfruntă, sunt pe cale să-ți confirme cele mai negre temeri. Unii dintre ei au potențialul de a distruge armonia unei clase, pentru a-și manifesta propria natură, dorința de fi regi, de a conduce. Profesorul, având un timp limitat, alți copii în clasă și nevoit să-și ducă la bun sfârșit lecția, are impulsul de a-l controla pedepsindu-l sau amenințându-l. Acționând așa se angajează într-un război, care nu-i benefic niciunei părți. Copilul se repliază rapid într-un rege al nelegiuiților, dacă nu poate fi rege în alt domeniu.

Greșeala de a-l pune la colț, de a-l domina, o facem și noi acasă, uitând că natura lui este una războinică. Iar când un băiat nu mai este capabil să-și ducă bătăliile, aripile lui au fost puțin frânte. Ceea ce nu vedem, educator sau părinte, este că sub acea furie, răzvrătire, tot acel comportament haotic, se află un copil speriat, rușinat și copleșit. Școala nu se potrivește naturii lui, sistemul îl face să se simtă incompetent, neajutorat, poate chiar neadecvat. Unii băieți sunt alergici la școală încă de la început, unii devin pe parcurs. Dar odată dat la o parte, pierde ritmul și uneori după ce i s-a lipit eticheta de frunte, nu mai recuperează.

Trei sfaturi utile ne dă dr. Thomson:

Ai încredere în el

Suntem foarte interesați de viață interioară a copilului până la o vârstă, după care acționăm orientându-ne mai mult după ceea ce apare la exterior. Rezultatele, faptele, părerea altora ne ghidează mai mult decât ceea ce ascunde la interior copilul. Emoțiile lor iau altă formă la exterior, așa că este extrem de înșelător ce apare.

Punctul cheie este să păstrăm comunicarea cu el, pentru a descifra ce se ascunde cu adevărat în inima lui, rezistând tentație de a pune mâna în șold și de a adopta acel ton al vocii. Tot ce putem face este să ascultăm având încredere în el, în soluțiile lui, în ritmul lui. Când ne pierdem răbdarea, să ne lăsăm schimbați de partenerul odihnit, să facem haz de necaz, să ne luăm o pauză și să continuăm discuția când ne-am reechilibrat interior. Putem să aplicăm mindfulness-ul, care ne sprijină să ne conștientizăm emoțiile în mijlocul acțiunii, să luăm o pauză și să vedem cu ochi proaspeți relația noastră cu el pentru a nu perpetua conflictele. Impunându-ne ideile, soluțiile, punând etichete sau și mai rău, amenințând și pedepsind, blocăm comunicarea, iar scopul nostru este de a păstra acasă tărâmul siguranței și liberei expresii.

Oferă-i independența

Experiența autonomiei începe la o vârstă mică, este un proces. Joaca liberă este primul pas, urmată de tabere, responsabilități în casă, organizarea propriului program, gestionarea lucrurilor personale, drumul singur spre școală sau parc. Dr. Thomsom dă exemplu de erori pe care le facem majoritatea: îi înscriem la numeroase activități, dar în loc să-i lăsăm să se descurce singuri, stăm pe margine și dirijăm procesul din umbră. Le furăm experiențele. Sunăm supraveghetorii taberelor să ne asigurăm că și-au schimbat șosetele și au mâncat toată supa, că nu i-a deranjat niciun copil și nu sunt foarte obosiți.

Când le este greu sau când greșesc este parte din procesul lor, nu-i un capăt de drum. Vor face exces, alegeri neinspirate, vor fi manipulați de ceea ce văd pe ecrane și aceasta va fi parte din drumul lor. Nu-i nevoie să intervenim pentru a remedia rapid ce nu-i în regulă. Ce putem face este să ne dăm cu un pas în spate lăsându-i să gestioneze situația. Părinții nu adaugă mereu valoare procesului, în ciuda a ceea ce credem pe moment. Le putem ghida procesul oferindu-le fundația pe care să se bazeze, păstrându-le rezervorul plin cu iubire și apreciere, dar nu intervenind în mijlocul acțiunii să le răpim șansa de a se exprima.

Ai încredere în procesul dezvoltării umane

Nu vă panicați în fața acestei energii năvalnice a băieților! Dați-vă la o parte și vedeți, pentru că nu este neapărat un dezastru. Fac zgomot, distrug, aleargă, strigă, par neobosiți, dar energia aceasta se consumă în timp. Din experiență vă spun că unele probleme se rezolvă cu vârsta. Este o diferență imensă între un copil de 7 ani, un adolescent de 12 ani și unul de 18 ani. Cu toate că suntem îngrijorați de viitorul lui, băiatul de astăzi nu va fi adultul de mâine. Este numai o perioadă, de formare, afirmare, tatonare, experimentare și … de luptă cu autoritatea. Imaginați-vă că antreprenorul de mâine, capabil să-și asume riscuri, să inoveze și să îndrăznească, este adultul care odată a fost un copil care nu se lăsa așezat în bancă.

 

Sursă foto – http://home.bt.com/lifestyle/family-home/talking-points/its-so-liberating-giving-your-kids-independence-11363824762122

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *