Se spune că apa nu se bea, ci „se mestecă„, se savurează cu guri mici, în tihnă. Asta am aflat-o tarziu, după ani mulți în care stilul meu de a bea apa sau alte lichide (foarte, dar FOARTE încet) a fost subiect de glumă în repetate rânduri printre prietenii mei. Așa simțeam să o fac. Îmi plăcea gustul ei. Știu, am trecut și eu pe la lecțiile de chimie. Apa este incoloră, inodoră, insipidă. Pentru mine a avut întotdeauna gust. Gust de proaspăt, de curat, de viață… Și mai târziu am înțeles mai bine de ce apa, hrana, se savurează, se simt, se acceptă, se primesc recunoștință.

Dar a venit momentul când totul s-a schimbat, fără să îmi doresc sau chiar să observ imediat. Am devenit părinte, mi-am reorganizat prioritățile, am tăiat din timpul de relaxare, de distracție, de muncă, dar și de mâncat, băut sau… alte nevoi fiziologice.

pauză

De ce mindfulness la masă?

Într-o zi, am simțit că ceva nu este în regulă. Că uneori mâncatul devine un proces aproape inconștient, un automatism, că după o masă sănătoasă și gustoasă aveam senzația că tocmai am înghițit pietre. În același timp, Micul era tot mai distras la masă: planuri, idei, întrebări, povești și iar povești. Așa că am început să aducem atenția, prin povești, în prezent. La ce și cum mâncăm, cum pregătim, ce simțim, de unde mâncăm, cine a cultivat alimentele, cum și unde, ce texturi și arome descoperim în farfurie… Am început să îndreptăm atenția în mod conștient către masă, cu recunoștință și apreciere pentru natură, pentru oameni, animale și tot ce a facut parte din lungul drum al bucatelor până să ajungă la noi pe masă.

Exercițiul acesta este uimitor. Făcut cu regularitate are efecte vizibile, pe mai multe planuri. Chiar de la prima încercare veți vedea cât de importantă este sursa alimentelor, de ce optăm pentru mâncare organică, de ce merită drumul până în piață pentru a cumpăra de la țărani sau chiar cultivarea propriilor alimente.

5 ingrediente și un praf de mindfulness

Bun, dar pentru asta este nevoie de timp, acea resursă prețioasă pe care nu o putem recicla. Alegerea este la mine. Cum aleg să mi-l petrec? Alerg spre muncă mâncând un sandviș sau imi iau cinci minute, poate din timpul în care caut outfitul perfect, butonez telefonul pe rețele sociale, poate chiar și din sesiunile repetate de snooze ale alarmei de dimineață, ori aleg să îmi ușurez munca adoptând un stil simplu, minimalist (că tot e un cuvânt la modă).

Povesteam zilele trecute despre micul meu dejun gata pregătit. Ingrediente alese cu grijă, legume proaspăt culese din grădina bunicilor, o delicioasă pastă de măsline și sos tahini, pe o felie de pâine integrală = timp de pregătire minim și răgaz pentru a savura mic dejunul în mod conștient, implicat, modest, dar îndestulător.

mic dejun organic

De regulă îmi fac pasta de măsline fără prea mult efort. Este un ingredient apreciat la noi în casă la micul dejun și nu numai, iar rețeta este cât se poate de simplă. Cu toate astea, uneori pur și simplu prefer să îmi ocup timpul altfel. Să uit de #trebuiesă şi să redescopăr simplitatea și ușurința vieții, să îmi amintesc că, deși la sute de kilometri de un oraș mare unde găsești orice, am tot ce trebuie la distanță de câteva click-uri şi cel mult două zile, direct la ușa casei. Totul din surse controlate, avizate, curate, de la prietenii mei, Republica Bio. Le spun prieteni pentru că așa i-am simțit de când ne-am cunoscut. Mă sună de câte ori le cer ceva, chiar dacă este doar așa, ca să mă anunţe că tocmai mi-au așezat bunătățile în pachet, mă întreabă ce părere am despre ceea ce fac ei cu atâta pasiune, mă felicită de ziua mea și îmi oferă și cadou ceva ce știu că îmi place. Îmi plac oamenii care fac lucruri din pasiune. Lucruri măreţe se nasc din pasiune.

Micul meu dejun n-a fost tocmai măreț, dar a fost delicios și savurat cu bucurie, cu prezență, apreciere și recunoștință. Mi-am amintit de Ada cum povestea că nu se mai satură de tahini întins pe pâine cu un strop de miere. Nu-mi imaginam până atunci pasta de susan altfel decât în adoratul hummus. Nu-i tocmai o combinație obișnuită, însă cu pasta de măsline face echipă tare bună. Dacă are și o roșie cărnoasă alături sau un castravete zemos, cu atât mai bine!

Voi cum vă delectați în tihnă atunci când sunteți „pe fugă”?

Pe curând,

Cătălina

Surse:

Foto 1 – goo.gl/uZr2eU

Foto 2 – arhivă personală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *