Copilul este în permanentă legătură cu noi din primele clipe ale vieții. Puntea noastră de legătură este limbajul. De aceea, mi se pare foarte important să ne asigurăm că micuțul este capabil să ne comunice ceea dorește și că noi, din partea cealaltă a firului, putem descifra mesajele.

De dezvoltarea limbajului depinde drumul copilului prin viață, pentru că specialiștii ne spun că dezvoltarea lui determină și calitatea generică a inteligenței, a abilității de a face conexiuni, de a înțelege sensul unui context sau de a fi receptiv. Așadar, pentru că este un subiect util de aprofundat, am lansat provocarea psihologului și psihoterapeutului,  Hortensia Ștefan, de a ne informa despre etapele dezvoltării limbajului copilului mic, cum îl putem stimula, ce așteptări putem avea și când este cazul să cerem sprijin.

Când aleg un specialist pentru copilul meu, aleg omul cu totul, nu numai diplomele. Așa că, te rog, în câteva cuvinte, spune-mi de ce ai ales să lucrezi cu cei mici?

Nu știu dacă eu mi-am ales această meserie sau ea m-a ales pe mine. Cert este că a fost cea mai bună alegere. Dincolo de iubirea mea pentru copii, stă o mare empatie, atât față de copii, cât și față de părinți, mai ales ai celor care întâmpină provocarea de a fi ghizii unor copii cu deficiențe. În calitate de psiholog am șansa de a sprijini un copil să-și corecteze limbajul, pentru a fi apt să comunice ceea ce dorește și să fie înțeles corect. Un pas al cărui impact cu greu îl putem cuantifica în dezvoltarea ulterioară a copilului. În unele cazuri, sunt pusă chiar în poziția de a ghida copilul pentru a-și descoperi limbajul. Este un sentiment fantastic să vezi un copil înflorind datorită muncii tale.

Când vorbim despre limbaj la ce ne referim mai exact? Sunete, cuvinte, gestică etc?

Când ne referim la limbaj, ne gândim la vocale, silabe, cuvinte, propoziții, fraze ș.a.m.d. De exemplu, bebelușul are un limbaj al lui prin care comunică, chiar dacă nu-i capabil să pronunțe cuvinte. Ne răspunde cu un zâmbet, agită mâinile, își îndreaptă atenția spre noi când îl strigăm. Acesta este limbajul vârstei.

Cum ne putem da seama că limbajul copilului este dezvoltat normal?

Părintele este cel mai în măsură să observe progresele pe care copilul le face, dar este util să știe care sunt achizițiile specifice fiecărei perioade de dezvoltare, pentru a nu avea așteptări nerealiste sau pentru a sesiza când există o întârziere în dezvoltare.

Pe scurt, etapele dezvoltării limbajului copilului mic sunt:

  • De la naștere până la 2-3 luni, vorbim de limbajul bebelușului, reprezentat în principal de plânsete specifice.
  • De la 2 luni, îl puteți auzi rostind primele vocale (a,e,i, o, u, ă, â), unii dintre ei chiar consoane. Este perioada gângurerilor.
  • Pe la 6 luni, după o experiență vastă în rostit consoane, vom sesiza că alătură consoane vocalelor. Este etapa în care silabisește, numită în jargonul de specialiate, etapa „lalațiunii”.
  • De la 9 luni va începe să articuleze primele cuvinte cau sau fără sens.
  • În jurul vârstei de un an, copilul începe să distingă ființele/obiectele care îi sunt arătate sau denumite. (1-12 cuvinte).
  • La doi ani, copilul formează pronunță cuvinte și formează propoziții simple din 2-3 cuvinte. (5-50 de cuvinte).
  • La trei ani, copilul repetă fraze (50-300 de cuvinte).
  • În jurul vârstei de 4-5 ani, vocabularul se exinde la aproximativ 1500 de cuvinte.
  • De la 5 ani, limbajul copilului se dezvoltă pe măsură ce mediul său social se lărgește având în medie cam 2000 de cuvinte. Dezvoltarea vocabularului unui copil ține foarte mult de mediul în care trăiește, de stimularea lui în cadrul convorbirilor cu adulții.

Am citit că fereastra critică pentru dezvoltarea vorbirii și a limbajului este de la naștere la 3 ani, primii 2 ani de viață fiind decisivi. Poți să ne dai mai multe detalii despre această fereastră de oportunitate neurologică?

Studiile recente relevă că această „fereastră critica” se găsește între 2 și 4 ani. Din punctul meu de vedere, perioada în care copilul merge la grădiniță, ale cărei achiziții sunt ușor de observat de către părinți, este propice construirii vocabularului. De reținut este faptul că vocabularul unui adult este determinat într-o mare măsură de ceea ce s-a vorbit în jurul lui în primii ani de viață. Dar bazele limbajului se pun începând de la naștere, când creierul se concentrează  pe sunete, încercând să atribuie secvențelor sonore sens, pentru ca mai târziu să poată construi silabe sau cuvinte.

Înțeleg că  dezvoltarea limbajului copilului este legată de dezvoltarea motricității fine a mâinilor. În ce fel? Cum putem stimula dezvoltarea motricității fine?

Zona creierului responsabilă pentru mișcarea degetelor este înconjurată de zonele responsabile pentru vorbire. De aceea, prin mișcarea degetelor se trimit impulsuri nervoase la zonele din jur, stimulându-le. Chiar dacă specialiștii au demonstrat această conexiune de mult timp, este încă puțin cunoscută legătura de către părinți.

Pentru a dezvolta această latură a limbajului, dar în același timp a petrece timp de calitate cu copilul, ne vom folosi de tot ceea ce înseamnă: dactilopictură (pictura cu degetele), colorat, periat pantofi, prins clești de rufe, strâns gunoiul, modelaj, lipire și tot așa.

Cum putem stimula formarea limbajului?

  • Chiar de la naștere putem face jocuri cu degetele, să le măsăm sau să oferim bebelușilor oportunitatea de a atinge diferite texturi (cărți senzoriale).
  • 2 luni – Pipăitul unor materiale (textil, lemn, piatră, oglindă, metal)

La fel de utile în această perioadă sunt și cântecelele senzoriale, așa cum le numesc eu, cele care presupun emiterea onomatopeelor, dansul, gestica mâinilor.

Exemple:

Am o căsuță mică

Azi Grivei e mânios

Azi plouă, azi plouă

Bat din palme

Bate vântul frunzele

Un motan cât un pisoi

Culorile

Una este luna

Zum, zum, zum

Majoritatea cântecelelor cu animale, părțile corpului, culori. De preferat, să fie cântate de mama sau tata, pentru că vocile noastre sunt cele mai liniștitoare pentru copil.

  • Povești sau orice text (eu îi citeam micuței din cărțile de psihologie).
  • Povestești ceea ce faceți, ce se întâmplă în jur.

După vârsta de un an, putem include mai multe activități fizice:

  • Să formeze piramide, turnuri
  • Să adune obiecte mari și mici
  • Lego/incastru/puzzle
  • Încheierea/descheierea nasturilor (după un an și șase luni)
  • Legarea/dezlegarea șireturilor (după un an și șase luni)
  • Încheierea fermoarului (după un an și șase luni)
  • Modelaj cu plastilină sau cocă
  • Desenat/dactilopictură/colorat (mâzgălit)
  • Decojirea legumelor fierte in coajă/ouălelor/fructelor
  • Curățarea pantofilor cu o perie specială
  • Șters masa cu șervețelul
  • Să facă aluat (făină cu apă și sare)
  • Să adune gunoiul de pe jos
  • Să cearnă
  • Să caute jucării în orez/mălai/făină
  • Să se joace cu spuma de ras
  • Să sufle cu paiul în apă
  • Să sufle în baloane de săpun
  • Să facă amprente cu ulei/vopsea
  • Să picteze cu picioarele
  • Să sorteze
  • Jucării pentru degețele – dialog
  • Să lipească
  • Să decupeze
  • Să bage mingea într-un orificiu
  • Onomatopee ale animalelor/lucrurilor/însoție de imagini 2D sau chiar de obiectul sau animalul în sine, dacă e posibil
  • Să mute apa dintr-un recipient în altul cu ajutorul unui burete
  • Să mute făina dintr-un recipient în altul cu ajutorul unei linguri
  • Să culeagă frunze
  • Să mototolească sau să rupă hârtia
  • Să bage hârtie în pantofi
  • Să aplaude în apă (la baie)
  • Să pună pioneze pe suport de jucărie
  • Să mănânce cu mâna

Când este cazul să cerem ajutorul unui specialist?

Este bine de știut că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare a limbajului, unii copii vorbesc foarte bine încă de la 1 an și jumătate, pe când alții după vârsta de 3 ani. Părinții nu trebuie să se îngrijoreze dacă micuțul nu respectă întru totul reperele vârstei.  Un diagnostic se poate oferi în jurul vârstei de 3 ani (excepție sunt cazurile cu deficiențe – autism, sindromul Down etc.), fără a fi un reper clar definit.

Cu toate acestea, recomand solicitarea sfatului unui specialist când copilul nu trece deloc prin etapele mai sus menționate, când nu răspunde la nume sau nu discriminează sunetele. Mai ales, când există și alte dificultăți în dezvoltare. În aceste cazuri, nu trebuie amânat momentul în care trebuie făcută o vizită specialistului. O problemă întâmpinată în faza incipientă are toate șansele de recuperare.

Ce sfaturi ai pentru părinți?

Vorbiți-le rar și clar. Ascultați ce au de spus, chiar dacă nu verbalizează corect. După ce termină ce au de spus îi corectați, fără să le atrageți atenția sau să insistați până pronunțe corect. Inițiați dialoguri. Încurajați-i.  Acordați cât mai multă atenție copilului stimulându-l senzorial,  pentru că astfel vă asigurați că se dezvolta sănătos și armonios din punct de vedere psihic.

Cum te putem contacta pentru o consultație?

Pentru o consultație personalizată, sunați-mă la numărul  +40 720 639 066 sau scrieți-mi pe adresa de e-mail hortensia.mihailescu@napocensis-mc.ro

Sursă foto –  www.njspeechtherapy.com

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *